„Copiii suferă în moduri diferite decât adulții”, afirmă Megan Tschudy, un medic pediatru la Facultatea de Medicină a Universității John Hopkins. Însă oamenii de știință se luptă în continuare să înțeleagă modul în care coronavirusul afectează copiii și cât de eficient îl transmit aceștia adulților, notează sursa citată.

În general, cercetătorii nu înțeleg pe deplin de ce mai multe tipuri de coronavirusuri, incluzând COVID-19 și SARS sau MERS, au niveluri diferite de severitate pe grupe de vârstă, potrivit Rachel Graham, un epidemiolog la Universitatea Chapel Hill a Carolinei de Nord.

Aceasta afirmă că nivelul de înțelegere asupra motivelor pentru care coronavirusul pare să îi cruțe pe copii nu a avansat în mod fundamental de la izbucnirea pandemiei și, chiar dacă dacă creșterea numărului de testări arată că mai mulți copii contractează coronavirusul decât se credea anterior, încă este neclar cât de ușor pot răspândi aceștia COVID-19.

Un studiu desfășurat de către Centrul pentru Combaterea și Prevenire Bolilor din Coreea de Sud și publicat săptămâna trecută a arătă că tinerii cu vârsta între 10 și 19 ani ar putea răspândi coronavirusul la fel de eficient ca adulții.

Iar un număr mic de copii care sunt testați pozitiv cu COVID-19 dezvoltă o afecțiune inflamatorie multisistemică similară cu sindromul Kawasaki care le poate pune în pericol viața însă este neclar dacă boala are alte consecințe pe termen lung.

Cât de eficient răspândesc copiii boala?

„Copiii răspândesc mult mai ușor lucruri”, afirmă Graham, făcând referire la maniera specifică în care copiii tind să interacționeze între ei și să atingă obiecte și părți ale corpului. Aceasta notează însă că deocamdată nu există suficiente date care să arate că aceștia transmit virusul la același nivel cu adulții.

Deși potrivit studiului din Coreea de Sud copiii de peste 10 ani răspândesc „eficient” virusul, cei mult mai mici au o probabilitate cu 72% mai mică de a răspândi COVID-19 comparativ cu adulții.

Însă nu este exclus ca un copil cu vârsta de sub 10 ani să transmită virusul. Un studiu a descoperit că bebelușii și copiii mici lasă în urma lor rămășițe ale virusului, deși nu este clar cât de infecțioase sunt acestea. Însă o altă cercetare care a urmărit contactele unui copil în vârstă de 9 ani a descoperit că acesta a vizitat trei școli fără să transmită virusul.

Modul în care copiii se joacă pare să aibă un rol important în transmitere. Creșele care au rămas deschise în timpul pandemiei au avut o gamă largă de experiențe, de la focare majore la tabere la centre fără nicio infecție.

Motivul pentru care copiii ar putea fi mai puțin predispuși să transită virusul altora ar putea fi legată de faptul că virusul se transmite în principal prin intermediul picăturilor expirate iar aceștia ar putea expria cu mai puțină forță și mai aproape de sol, potrivit unei teorii.

„Dacă ai copii știi că aceștia pot zbiera destul de tare, dar asta nu se traduce neapărat într-o transmitere mai îndepărtată”, afirmă Barnett, luând în considerare că unui copil îl lipsește aceeași forță din tusea sau strănutul unui adult.

„Deși aceștia se adună în grupuri, ei nu sunt înghesuiți în spații ca metroul, baruri sau arene sportive chiar în același mod [ca adulții]”, notează aceasta. Iar în timp ce un adult bolnav poate fi dispus să meargă la birou, părinții sunt adesea atenți să țină copiii bolnavi acasă.

De ce copiii sub 10 ani par să nu se îmbolnăvească atât de tare?

„La începutul pandemiei s-au cunoscut foarte puține lucruri pentru toate grupele de vârstă”, afirmă Tschudy, adăugând că „s-a presupus că toate vârstele ar putea fi egal afectate și a existat un nivel uriaș de pregătiri”. Închiderea rapidă a școlilor ar putea să fi jucat un rol în protejarea copiilor de virus, adaăugă aceasta.

În plus, la începutul pandemiei testările au fost limitate la persoanele care afișau semne vizibile ale unei posibile infecții cu COVID-19 iar Tschudy afirmă că este probabil ca copiii infectați dar asimptomatici să nu fi fost depistați.

O teorie răspândită privind motivul pentru care copiii cu vârsta de sub 10 ani par să nu se îmbolnăvească atât de tare precum adulții are de-a face cu enzima ACE2. Când SARS-CoV-2 intră în organism, proteina-spin care înconjoară virusul se agață de ACE2 ca o cheie care intră într-un lacăt.

„Una dintre teorii este că numărul de receptori ACE2 în rândul copiilor este mai mare în nas și sistemul respirator superior comparativ cu adulții care au acești receptori în plămâni”, afirmă Elizabeth Barnett, șeful departamentului de pediatria bolilor infecțioase la Facultatea de Medicină a Universității Boston.

Localizarea receptorilor ACE2 în plămâni ar putea fi motivul pentru care adulții dezvoltă forme mai grave ale COVID-19, notează aceasta. Un studiu realizat pe 305 persoane cu vârsta între 4 și 60 de ani a descoperit că enzimele ACE2 sunt cel mai puțin active în rândul copiilor sub 10 ani.

Sisteme imunitare mai reziliente și adaptabile ar putea de asemenea să îi ajute pe copiii tineri să combată boala, afirmă Alvaro Moreira, un neonatolog de la Centrul de Știința Sănătății de la Universitatea Texas din San Antonio.

Acesta descrie două metode de atac folosite de către sistemul imunitar uman: „unul care nu necesită memorie și unul care are nevoie de aceasta”.

De-a lungul timpului pe măsură ce îmbătrânim sistemele imunitare ale corpurilor noastre crează celule care își amintesc de virusuri specifice pe care le atacă mai eficient. Organismul unui copil care construiește încă această memorie se bazează pe cealaltă metodă de atac a sistemului imunitar.

„Acesta este sistemul imunitar înnăscut”, afirmă Moreira, subliniind că „știm cum copiii sunt mai puțin predispuși să dezvolte o reacție imunitară înnăscută disproporționată”.

Când sistemul imunitar înnăscut reacționează, celulele atacă nediscriminatoriu patogenii care intră în corp. În timpul acestui atac corpul eliberează molecule numite cytokine care ajută celulele să comunice între ele. Când sistemul imunitar crează prea multe cytokine acestea atacă și celulele sănătoase.

Unii dintre pacienții care au dezvoltat forme grave ale COVID-19 au decedat din cauza așa-numitelor „furtune de cytokine”

• Citește și: Coronavirus: Ce rol are furtuna de citokine în cazurile grave de Covid-19

Copiii tind să aibă niveluri mai scăzute ale cytokinelor, lucru care îi protejează de astfel de furtuni, afirmă Tschudy, posibil deoarece „copiii tineri sunt expuși unor noi infecții tot timpul iar atunci când corpurile lor intră în contact cu un nou virus precum COVID-19, sistemul lor imunitar ar putea fi ajustat să răspundă exact suficient de puternic cât să lupte cu virusul și să nu le provoace rău”.

Unii copii sunt mai în pericol decât alții

Deși sistemul imunitar al unui copil poate părea ajustat biologic să combată COVID-19, nu toți copiii sunt afectați în mod egal.

„Vasta majoritate a copiilor care dezvoltă forme grave ale COVID-19 tind să aibă și alți factori de risc”, afirmă Philip Zachariah, un medic pediatru specializat în boli infecțioase de la Universitatea Columbia și epidemiolog la spitalul pediatric Morgan Stanley din New York.

Într-un studiu publicat la începutul lunii iunie, Zachariah a revizuit cazuirle a 50 de copii care au fost internați cu COVID-19. Toți s-au vindecat de coronavirusul cu excepția unuia. Obezitatea în rândul copiilor cu vârsta de peste doi ani este asociată cu dezvoltarea unor forme mai grave ale bolii, deși epidemiologul afirmă că acest lucru ar putea reflecta doar o situație locală.

În general însă chiar și copiii tineri care se îmbolnăvesc au o șansă mai mare de vindecare decât adulții, afirmă acesta. Iar aceleași lucruri care îi ajută pe adulți să se protejeze de virus - distanțarea socială, purtatul măștilor și spălatul pe mâini - îi vor ajuta și pe copii să evite infectarea.