Potrivit sursei citate, National Geographic a scris o analiză despre cum cele două stațiuni care în general funcționau ca un întreg, au fost nevoite să o ia pe drumuri separate. Sunt printre cele mai cunoscute (și scumpe) stațiuni europene de schi și sezonul ține în general din noiembrie până în mai, asta și fiindcă instalațiile de transport duc schiorii la altitudini de peste 3.000 m. La Zermatt se află cea mai înaltă stație de telecabină din Europa (3,883 m).

Ei bine, sezonul 2019-2020 nu a fost chiar foarte tare afectat de pandemie, iar vara oamenii au venit în număr mare pentru a urca pe munte, dat fiind că numărul de infectări era redus și nu mai erau restricții.

Însă, iarna 2020-21 a început cu discuții aprige între țările din Alpi pe tema restricțiilor ce ar trebui să se aplice în stațiunile de schi. Unii au spus că ar trebui adoptată o politică de închidere a stațiunilor în toate statele, dar nu s-a ajuns la o înțelegere fiindcă nu toate statele au fost de acord cu închiderea.

În consecință, Elveția a lăsat stațiunile de schi deschise, în timp ce Italia le-a închis, astfel că în zona Zermatt - Breuil-Cervinia în partea elvețiană era forfotă și în cea italiană era liniște totală.

Elveția a permis grupuri de până la 15 oameni, Italia nu a permis schiorilor să vină pe pârtii, cu excepția sportivilor profesioniști. Zona celor două stațiuni a devenit un simbol despre cum Covid-ul și abordările diferite pot ajunge să schimbe în mod radical viețile oamenilor care locuiesc într-o zonă de doar câteva zeci de km.

Datele din Zermatt arată că numărul de vizitatori a scăzut cu 45% în 2020, însă în partea italiană scăderea a fost mai mare. În plus, date fiind restricțiile mai dure, regiunea Valle d’Aosta din Italia estima doar în ianuarie pierderi de 200 milioane euro din cauza închiderii stațiunilor. Regiunea are 174 de stațiuni de schi, iar veniturile din turism reprezintă 80% din PIB-ul total al regiunii.

Uneori, restricțiile impuse în locuri situate la doar câțiva km au fost bizare. Spre exemplu, în februarie când stațiunile de schi din Italia așteptau să primească undă verde pentru deschidere, turiștii aveau voie să mănânce la masă la restaurant, în timp ce în stațiunile elvețiene restaurantele puteau servi mâncarea doar la pachet. Așadar, în februarie, restaurantele italiene serveau la masă, deși pârtiile erau închise, în timp ce în Elveția nu se putea sta la restaurant, dar pârtiile erau deschise. În acea perioadă turiști care schiau în partea elvețiană veneau să mănânce la restaurantele din zona italiană.

În martie Italia a decis însă că nu va mai deschide stațiunile de schi și nici restaurantele nu au mai rămas deschise. În plus, a fost interzisă trecerea granițelor între cele două stațiuni, lucru care până la pandemie era extrem de simplu.