Scenariul regizorului basarabean Pavel Cuzuioc, a făcut-o să simtă că ar vrea să spună tuturor povestea Raisei. Zielele acestea, actrița de teatru și film din Iași a făcut o pauză de filmări în Turcia și a ajuns la Chișinău, la premiera scurtmetrajului în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar „Cronograf”.

Radio Chișinău vă prezintă un interviu cu artista ajunsă pentru prima dată în Republica Moldova, cu ocazia filmărilor.

Radio Chișinău: În primul rând, îți spunem bine ai venit la Chișinău. Ai ajuns aici cu o ocazie frumoasă – Festivalul Internațional de Film Documentar Cronograf. Întrebarea este: cum a ajuns Cristina Flutur să joace într-un scurtmetraj realizat la Chișinău.

Cristina Flutur: A primit un mesaj de la un domn pe care îl cheamă Pavel Cuzuioc, care i-a propus un scenariu. Ea a citit mesajul, i-a plăcut și a zis da.

Radio Chișinău: Ai acceptat ușor acest rol al Raisei? Este și prima dată când joci într-un scurtmetraj.

Cristina Flutur: E adevărat că e prima dată când fac un scurtmetraj. Nu mă deranjează să joc în scurtmetraje sau mediu-metraje, atâta timp cât mă  interesează povestea. Atunci când am citit mesajul, imediat am zis da.  Am simțit că aș vrea să spun povestea Raisei, sau să se spună povestea Raisei prin mine.

Radio Chișinău: Care sunt criteriile după care îți alegi rolurile pe care să le interpretezi și de ce Raisa s-a încadrat în acest tipar de roluri pe care accepți să le joci.

Cristina Flutur: În principiu, nu am un tipar de roluri. Eu citesc scenariul și, dacă rezonează cu mine și simt că personajul cumva mă interesează, atunci încep să mă gândesc dacă nu cumva ar trebui să îl joc. Un actor vrea să lucreze, chiar dacă uneori poți primi  propuneri care par că  nu se încadrează în ceea ce aștepți tu să primești, e bine să încerci personaje cât mai variate și povești diferite, pentru că nu se știe niciodată ce descoperi. Pe mine trebuie să mă intereseze ca om. Eu sunt foarte curioasă de ceea ce se întâmplă în sufletul omului, de ceea ce le motivează alegerile, de destinul lor.

Radio Chișinău: Raisa este un personaj care trăiește o dramă pe care o trăiesc mii de femei în Republica Moldova, milioane de femei la nivelul întregii lumi, cât de intens ai trăit emoțiile atunci când ai interpretat acest rol?

Cristina Flutur: Cred că perioada emoțională cea mai intensă a fost perioada de documentare. Pe urmă, când am început practic să lucrez la rol – pentru că Pavel vroia un fel de, nu știu dacă răceală neapărat, dar un fel de detașare a personajului –  nu am mai intrat în emoții foarte puternice. Ea era într-o stare ușor de resemnare, ca atunci când ești înghețat, așteptând să ți se întâmple ceva. Când treci printr-o durere foarte mare și ai suferit atât de mult, ai plâns atât de mult, încât ai secat de emoții, la un moment dat. Eu așa am simțit că e ea, în momentul în care a secat de emoție și se hotărăște să facă ceva care să îi redea viața.

Radio Chișinău: În Republica Moldova ai venit odată cu Raisa. Ai deja mai multe zile  de când ai venit la Chișinău, la Cronograf. Dacă poți să ne spui câteva impresii, cum te așteptai să fie Republica Moldova, Chișinăul. Ce știai tu și s-a adeverit, sau nu, aici?

Cristina Flutur: Îmi place atunci când merg într-un loc nou să nu vin cu nicio idee preconcepută și să văd exact ce se vede, cu ochii mei.  Nu m-am așteptat la nimic și m-am simțit ca acasă, și mă simt ca acasă. Chiar m-am bucurat foarte mult de invitația celor de la Cronograf, pentru că nu am mai fost la Festival, sunt niște oameni foarte frumoși, cu adevărat iubitori de film și asta se simte.

Radio Chișinău: Cum apreciezi cinematografia din Republica Moldova, în comparație cu cea din România, poate?

Cristina Flutur: Am văzut câteva filme produse aici sau în co-producție cu România. Într-adevăr sunt puține în comparație cu alte țări. Dar, probabil, și în România sunt puține în comparație cu țările care au o industrie de mai mult timp. Tot timpul există loc de mai bine. Atunci când lucrurile nu vin și aștepți să se întâmple ceva, mai bine să ei tu o inițiativă, să faci tu o echipă de oameni care să facă un scurtmetraj sau, dacă industria nu este puternică, să faci tu ceva ce îți place, să creezi și să înveți făcând. Asta e valabil oriunde, în orice țară. Am avut marea șansă să călătoresc în întreaga lume – și cu teatrul, și cu filmul și am văzut că nicăieri nu e totul roz.

Radio Chișinău: Te consideri cumva norocoasă că te-ai născut în această perioadă, pentru că observăm în ultimii ani această înflorire a artei cinematografice în România, multe premii?

Cristina Flutur: M-am gândit uneori că, într-adevăr, e o șansă să vrei să faci actorie de film și să fii în perioada în care e ”boom-ul” cinematografic. Există mulți regizori, foarte diferiți între ei, poți lucra în mai multe direcții.  Dar, în mod surprinzător, de când am început să fac film am lucrat mai mult în afară, decât în România. Am avut șansa să lucrez cu Cristian Mungiu și de acolo s-au deschis mai multe uși.

Radio Chișinău: Și, pentru că a fost adus în discuție regizorul Cristian Mungiu... Tu ești deținătoarea unui mare premiu, cel de la Festivalul de Film de la Cannes. Cum și dacă ți-a schimbat în vreun fel viața acel premiu.

Cristina Flutur: E diferită. Și pentru că premiul, și pentru că viața. Așa ne schimbăm noi cu toții. Dar a însemnat un nou capitol în viața mea premiul de la Cannes și faptul că am intrat pe terenul filmului. A fost primul meu film. A venit și partea asta de expunere, pentru că, atunci când făceam doar teatru, nu era atât de mare mediatizarea – cu interviurile, cu presa. Asta a trebuit să învăț să manageriez, într-un fel. Asta cred că a fost una dintre provocări. Trebuie să vorbești cu multă lume, mergi în multe locuri, ești invitat la diverse  întâlniri oficiale. Uneori am simțit că am nevoie să mă întorc la artistic mai mult. Faptul că iei un premiu atât de mare te expune foarte mult.

Radio Chișinău: Pune cumva și mai multă presiune pe tine, să ai noi performanțe...

Cristina Flutur: Să știi că mi-a trecut prin cap și asta, pe urmă mi-am dat seama că nu pot să trăiesc așa, într-o tensiune veșnică. Vreau să aleg cum cred eu și ce îmi place mie, pe cât se poate, și să nu mă gândesc la așteptările celorlalți. La urma urmei, viața asta, chiar dacă iei premii, e tot a ta. Atunci când lucrez vreau să lucrez pentru că îmi place mie personajul, nu pentru că vreau să demonstrez cuiva ceva.

Radio Chișinău: Ai menționat că în teatru nu ești atât de mult expusă. Știm că rolul Alinei din lungmetrajul ”După dealuri” a fost primul rol interpretat într-un film, până atunci ai jucat pe scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu. Unde te regăsești mai mult?

Cristina Flutur: În ultima vreme am jucat mai mult în film. După premiu, am făcut un Cehov, un Platonov. Pe urmă, am oprit un pic teatrul, erau foarte multe călătorii și invitații la festivaluri. Am vrut să merg pe unde am fost invitată, pentru că era o lume complet necunoscută pentru mine, și am vrut să iau valul care a venit. Dar, mi s-a făcut dor de teatru și cred că o să îl reiau, pentru că e ceva ce îmi lipsește. Cred că este foarte bine pentru un actor de film să facă și una și alta. Teatrul e cu mai puține trâmbițe. Te duci acolo în salopetă,  face bine și la orgoliu, și la arta autorului cu care lucrezi. Actoria de teatru este  o meserie care te ajută mult să nu uiți care este scopul  pentru care te-ai apucat de meseria asta și anume, zic de mine, curiozitatea asta de a intra în sufletele oamenilor.