„4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, cel mai cunoscut film al lui Cristian Mungiu, le are în prim-plan pe Otilia și Găbiță, două studente care împart aceeași cameră de cămin. Ele sunt colege la universitatea dintr-un oraș din România, în timpul ultimilor ani ai regimului comunist. Otilia închiriază o cameră într-un hotel ieftin. După-masă, ea și Găbiță se vor întâlni cu un anumit domn Bebe: Găbiță este însărcinată, avortul este ilegal și niciuna dintre ele n-a mai trecut prin așa ceva până acum. Tema avortului rămâne actuală și provoacă reacții și astăzi în societate.

„Abordează tema avortului, însă o abordează într-un anumit fel pe care îl înțeleg eu ca fiind corect din punct de vedere etic. Și anume o abordează fără să emită niște păreri ferme. Filmul este mai mult o poveste care arată în câtă măsură  trebuie să fii responsabil pentru deciziile tale și care sunt consecințele unor astfel de decizii în funcție de epoca istorică pe care o traversezi, dar filmul nu te îndeamnă nici să faci, nici ce să crezi, îți lasă ție libertatea, dar și răspunderea ca și spectator să vezi cum te raportezi la un lucru foarte important, și anume aceasta apariție a unei sarcini și responsabilitate în viața unei femei. Mi-aș dori foarte mult să văd cum se percep lucrurile acestea astăzi. E o discuție lungă, cu multă istorie, când s-a eliberat, când s-au interzis. Acum, în mod foarte straniu, revin în atenție de pe urma lucrurilor care se întâmplă în SUA, deși e ceva cu totul neașteptat. Când am făcut filmul, acum aproape 20 de ani, nu ne mai gândeam că lucrul acesta să revină așa. Dar important ca cei care vor veni să privească filmul să nu vadă acest lucru ca pe un declanșator a unei chestiuni ideologice. Până la urmă, filmul vorbește în mare măsură despre cum arătau viețile noastre în perioada comunistă, despre rolul prieteniei și solidarității din perioada respectivă, și despre frica și anxietatea din noi în momentul în care statul devenise „ocrotitorul” unei spaime care putea veni de la oricine. Chestia aceasta ne-a influențat foarte mult viața, în special viața adulților din anii 90. Mă bucur să văd că și astăzi filmul poate fi interpretat în mai multe forme. Sunt curios să văd cum va fi primit aici, care dintre aceste aspecte ale lui vor prevala, și care sunt considerate mai moderne și mai actuale”.

Filmul „Occident” împletește trei istorii diferite care se petrec în aceeași săptămână, cu personaje ale căror trasee în viață se întretaie, se suprapun și se condiționează, cel mai adesea mai presus de voința lor. Luci și logodnica lui, Sorina, sunt scoși afară din apartament și se trezesc în stradă. Tânăra decide atunci că e timpul să meargă la mormântul tatălui ei și să ceară un “semn”. O sticlă îi lovește în cap și ajung la un spital, ajutați de Jerome. Francezul devine astfel speranța Sorinei de a scăpa de sărăcie. Un alt fir urmărește povestea unei tinere și a mamei ei, care îi caută un soț. Italianul pe care îl găsesc are, la rândul lui, mai multe lucruri de ascuns. Filmul va fi difuzat sâmbătă, în sala mică la Cinema Cineplex-Loteanu, la ora 16:00.

„Occident” este primul meu film. E făcut demult. Nu mă gândeam că va fi actual și astăzi, dar este. Mă aștept să fie bine primit pentru că e știe despre el că este o comedie, dar e o comedie, dacă vreți așa – un pic amară, un pic ironică, un pic nostalgică. E un film de tinerețe pe care l-am făcut, pornind  de la dezamăgirea a faptului că era greu și pentru cei care se hotărau să rămână în țară. Chiar dacă rămâi într-o țară care este supus unui proces de migrare, prietenii, iubiții, iubitele, părinții, rudele, ies tot felul de despărțiri. Și acum acest proces este foarte prezent și în Rep. Moldova, și în România și provoacă foarte multe drame. Filmul te îndeamnă să vezi cum te poți raporta și cum te poți salva pe tine, ca persoană, sau să încerci să investești un pic și să salvezi societatea ca ansamblu. Știu că sună grav și generos să faci lucrul acesta, dar pe de altă parte, calea spre progres a oricărei țări vine de la cei care decid să își sacrifice un pic din fericirea personală pentru progresul tuturor. Dincolo de cele spuse, filmul este o comedie, se simte că este primul meu film, e un film făcut prin prisma unui spectator. Știam că trebuie să fiu iute, să fie hazliu. Și văd că este destul de popular și astăzi din perspectiva aceasta”.

Ce mesaj aveți pentru spectatorii din Rep. Moldova care vor veni să vadă filmele românești din această ediție a ZFR?

„Mi-aș dori foarte mult ca de câte ori este posibil să păstreze acest obicei de a vedea filme la cinematograf. Ne străduim foarte mult să facem filmele acestea pentru cinematograf, pentru că cinematograful îți dă posibilitatea unei întâlniri, chiar dacă nu-i regizorul sau actorii de față, te întâlnești cu alți oameni. Discuți cu ei, e cineva care plânge, e cineva care oftează, ieși cu cineva la un film. Și există acest rol social de neînlocuit al cinematografului, dacă după un film vorbești cu cineva s-ar părea să îți confrunți părerile despre film, despre tine, despre societate, cu altcineva. Dacă vezi filmul la tine pe canapea acasă, jumătate din timp te vei uita pe telefon, în rest vei mânca, te vei uita în telefon. Vei întrerupe filmul de opt ori. Sigur că ai sentimentul că e același film și e mai comod să îl vezi acasă, dar nu e aceeași experiență. Se fac mari eforturi ca filmele acestea să fie proiectate pe ecran”.

Zilele Filmului Românesc se încheie pe 24 septembrie. Intrarea la filme este gratuită.