Sărbătoarea amintește de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiției, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare, potrivit Digi24.ro.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care își căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului și pentru a-i unge ochii lipsiți de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul și-a astâmpărat nu numai setea, dar și-a recăpătat și vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului.

Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-ar fi vindecat după ce ar fi băut apă din acest izvor. Ca semn de mulțumire, el a construit o biserică și mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în 1453, la căderea Constantinopului.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor ar fi vindecat multe boli și ar fi tămăduit diferite răni și suferințe.

Biserica „Izvorul Tămăduirii” a devenit un centru de manifestare a puterii și milostivirii Maicii Domnului față de cei în suferință. Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție datează din secolul al XIX-lea, dar la subsolul ei se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există până astăzi izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

Această sărbătoare închinată Maicii Domnului amintește, totodată, și de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde și de vindecare.

Aghiasma Mică poate fi băută tot timpul anului

Credincioșii vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică, ce poate fi băută tot timpul anului, spre deosebire de apa de la Bobotează, care are un ritual de folosire mai restrictiv.

În această zi, după Sfânta Liturghie, în biserici, și uneori la fântâni și izvoare, se săvârșește slujba sfințirii apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică, după o rânduială specială.

În unele părți din țară, preoții merg și stropesc casele credincioșilor cu această apă sfințită.

În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune și aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă, care are sensul de „arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie”. În legătură cu acest sens, contrar sensului originar de „apă sfințită”, ar fi următoarea explicație: După ce preotul a sfințit apa, îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”.  Astfel, s-a reținut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga „arătarea urâtă și rea”, adică duhul cel rău.

Izvoare tămăduitoare în România

Mănăstirea Ghighiu este cunoscută nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1958, ci și prin izvorul ei tămăduitor.

Astăzi se dă cinstire și Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată la câțiva kilometri de Ploiești. Potrivit www.manastireaghighiu.ro, icoana datează din secolul al XVI-lea și a fost adusă și dăruită așezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, din Siria, la 25 februarie 1958.

Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian, o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani și vestită prin minunile ei. Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie așezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoțit de episcop-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoșăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preț.

La Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cu apă vindecătoare.

Un alt loc cu apă vindecătoare este Mănăstirea Horaicioara, dar și Mănăstirea Prislop.

Pelerini din toata țara vin la aceste  mănăstiri să ia apă vindecătoare.

Izvorul Tămăduirii - Tradiții și obiceiuri

În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenți din anumite zone ale țării obișnuiau să facă legământul juvenil - în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit.

Persoanele „legate”, verii, surorile, frații, frații de cruce, se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, ei se comportau unii față de ceilalți ca adevărați frați și surori.

În tradiția populară, se crede că bolnavii care respectă ritualul și beau apă sfințită din ziua praznicului dimineața, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.

De asemenea, cu Aghiasma Mică se stropesc toate camerele din casă.

Se mai spune în popor că, în această zi, apele sunt mai zgomotoase și mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai ușor o sursă de apă.

Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte,pentru că se spune că lucrul făcut în ziua sfântă  nu va fi de folos și nu va fi terminat niciodată.

Tot în această zi, gospodarii aruncă apă sfințită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase și să lucreze cu spor la muncile agricole. Se stropesc cu apă sfințită în ziua praznicului și grădinile și livezile, pentru a fi un an rodnic. Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.