Autorul încearcă să explice cum s-a ajuns aici. În acest context, publicația observă că Moldova a testat criminal de puțin, în special în martie și aprilie, când aveam o incidență a testelor pozitive de aproximativ 25%. O altă greșeală a autorităților a fost negarea criminală a realității: „Ne descurcăm bine”.

Până chiar ieri au încercat să facă tot felul de comparații manipulatorii cu alte state, prin care să arate ei că stau mai bine. Dodon a umblat hai-hui, la fel ca în toată perioada pandemiei, călcând în picioare orice recomandare sau măsură de protecție. Moldovenilor li s-a transmis, astfel, în toată perioada, că „nu e așa de grav”, că se poate de „trecut ușor” prin această boală.

Autorul denunță și relaxarea mult prea rapidă și lipsă de viziune. Pe de o parte a fost afectată și economia puternic prin instituirea anumitor restricții, dar nu s-a făcut suficient pentru a opri răspândirea virusului, așa cum a reușit toată Europa. S-a făcut totul pe dos, iar acum am ajuns unde am ajuns. Cele mai multe infectări per capita din Europa, cea mai mare rată a mortalității din 23 de state din Europa Centrală și de Est, cea mai rapidă creștere a mortalității din Europa, cea mai mare incidență a testelor pozitive. Cotidianul remarcă, în acest context, că premierul italian Giuseppe Conte este anchetat de procurori pentru felul în care a gestionat pandemia și se întreabă dacă la noi va urma vreo acțiune în acest sens din partea procurorului general A. Stoianoglo.

Și Ziarul de Gardă atenționează că numărul de îmbolnăviri a crescut în continuare, la fel ca și numărul celor extrem de gravi, dar și a celor decedați. Deși situația e extrem de gravă, mai gravă ca oricând de la începutul pandemiei, în R. Moldova mai continuă discuțiile despre teste. Experți independenți afirmă că dacă zilnic ar fi efectuate mai multe teste, de 2-3 ori mai multe, s-ar descoperi de 2-3 ori mai mulți bolnavi. Dar teste se fac foarte puține, deși R. Moldova a primit cantități impunătoare de ajutoare umanitare, constituind, inclusiv, din teste pentru identificarea noului coronavirus... Dacă infecția s-ar depista imediat, oamenii s-ar putea trata la domiciliu și nu ar suprasolicita spitalele. Dacă infecția ar fi combătută neîntârziat, șansele de supraviețuire ale pacienților ar fi mult mai mari. De ce omul trebuie să-și plătească testul? De ce trebuie să contribuie cu cel puțin 800 de lei la combaterea pandemiei?”- se întreabă Ziarul de Gardă.

Aceeași publicație informează că șeful secției COVID-19 din Spitalul Raional Cahul a demisionat și acuză conducerea instituției medicale de gestionare defectuoasă pe timp de pandemie. Medicul spune că de la începutul crizei provocate de pandemie și timp de aproape două luni a fost nevoit să muncească de unul singur cu cel puțin 55 de pacienți. Specialistul spune că secția în care sunt tratați bolnavii de coronavirus trebuia să fie organizată în trei zone separate, astfel încât să fie asigurată atât eficiența tratamentelor pecienților infectați, cât personalul medical să fie în siguranță, însă apelul acestuia nu a fost auzit de conducerea spitalului.

„Spectacolul de pe scena politică moldovenească e strălucitor prin absență! Noroc de transfugi: de câteva săptămâni doar ei țin atenția publicului și creează, prin suspans (ce regie!), o anume intrigă. Și tot din cauza/ datorită transfugilor situația e dramatică. E la limită! Majoritatea parlamentară a rămas cu doar 51 de voturi. E suficient un mic accident și construcția politică se dărâmă, comentează Mircea V. Ciobanu, într-un editorial pentru Gazeta de Chișinău.

Lupta cea mai crâncenă se duce acum nu între tabere ideologic opuse, ci în interiorul unui partid mort (deși până adineaori cel mai influent). Motivele „trădării” par a fi la suprafață, toți colegii vorbesc exclusiv de suma onorariului.

Pe de altă parte, care trădare? Deputații democrați îi juraseră devotament lui Plahotniuc, acum de ce să se supere tocmai cei care l-au trădat în favoarea altui patron? Totodată, autorul amintește că și nucleul partidului socialist de azi îl formează un celebru grup de trădători ai lui Voronin: Dodon&Grecanâi. Filmul prozelitismului, de fapt, acesta e: O discuție binevoitoare (dar ușor încordată) a „aliaților”. O pungă lăsată pe masă, ca pușca lui Cehov (ce va împușca inevitabil în ultimul act). Discuții tehnice și detaliate (sume, programe, hărți), vigilență tot mai scăzută. La un moment dat, lumina se stinge, pelicula se rupe. Când se repară circuitele, se constată că valetul a dispărut. Cu tot cu „kuliok”.