În  noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic comunist a deportat zeci de mii familii de țărani basarabeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, printre care și socrii fostului deputat Constantin Oboroc:

,,Puși la muncă ca niște robi, umiliți, trăind într-o baracă umedă și rece cu doi  copii mici, o fetiță de 2 ani și alta de 3 luni - sunt socrii mei. Acolo s-a născut soția mea, regretata Valentina. Mulți ani la rând am ascultat mărturii cutremurătoare despre tot prin ce au trecut acești oameni. Cum este să îți imaginezi azi, că în drum spre Ural, la o stație, un copil de doi anișori fuge din tren și aleargă prin câmp strigând vreau acasă și călăii NKVD-iști cu baioneta și cu câinii se arucă după ea. O prind ca pe un iepure, o bat și o aduc subțioară ca pe un iepure și o aruncă fără conștiință mamei la vagon. Suferințele, calvarul prin care a trecut părinții și buneii noștri ne obligă pe noi să fim responsabili ca niciodată  memoria acestui calvar să nu fie uitată.”

Tamara Teleman (Trifan) s-a născut în Siberia, părinții ei fiind deportați de două ori – în 1941 și 1949:

„13 iunie 1941, mama spunea că era ora 2, i-au sculat din somn pe străbunica mea, pe bunel, bunica, fratele mamei mele și pe mama de 9 ani. I-au deportat în pustiile Kazahstanului. Au mers pe drum, în acel tren de de vite, unde erau aruncate doar niște paie. Acești oameni au fost oameni gospodari, bunelul meu era primar în Vărzărești, Andronache Mihail. Nu îmi este niciodată rușine să spun că vin dintr-o familie de deportați, o familie de gospodari. Părinții mei au murit gospodari. Acei care i-au trădat au murit trădători, au murit niște nimeni. Mâca mea, din pustiile Kazahstanuilui a fugit cu mama mea acasă, a ajuns în Nisporeni. Pe mâca au condamnat-o la 9 ani de pușcărie, iar mama a rămas singură.  Mâca mea i-a transmis mamei: „Să te căsătorești măcar și cu un rob, ca să îți schimbi numele de familie. Mama mea s-a căsătorit între timp cu tata și în 1949 i-au deportat din nou, i-au dus în Siberia la tăiat pădure. Trăiau într-o baracă, le-a fost foarte greu. Acolo m-am născut și eu. Vreau să vă zic atât, m-am născut cu demnitate, oameni buni”.   

Operațiunea Sud de deportare a moldovenilor a fost apogeul terorii în masă în Basarabia, fiind distrusă întreaga pătură țărănească. Averile celor deportați, casele, pământurile, animalele, uneltele etc. au fost acaparate de regimul bolșevic, pentru a forma colhozurile.

Populația Basarabiei a fost supusă deportărilor în repetate rânduri, cei mai mulți fiind ridicați în 1941, 1949 și 1951. Deportările au fost unul din instrumentele de teroare ale regimul comunist, mulți oameni fiind arestați fără motiv, executați, sau supuși foametei organizate. Scopul deportărilor staliniste a fost intenția de a schimba componența etnică a teritoriilor ocupate de URSS, precum și intimidarea populației în vederea fortificării ideologiei comuniste.