Astfel, formulele flexibile de muncă se instituie prin acordul dintre salariat și angajator, la solicitarea salariatului/angajatorului, atât la momentul angajării, cât și după încheierea contractului individual de muncă, pe o durată determinată sau nedeterminată. Formulele flexibile de muncă se stabilesc în contractul individual de muncă sau în acordul suplimentar la contract, scrie Bizlaw.md.

Este important de menționat că activitatea în condițiile formulelor flexibile de muncă nu va limita drepturile și garanțiile salariatului privind calcularea vechimii în muncă, privind durata concediului de odihnă anual sau alte drepturi aferente raporturilor de muncă. În același timp, formulele flexibile de muncă se aplică fără a aduce atingere prevederilor art. 100 din Codul muncii, ce se referă la durata zilnică a timpului de muncă.

Conform legii publicate, un salariat poate solicita ajustarea rezonabilă a programului de muncă cel mult o dată la șase luni, în scris, printr-o cerere care va include data depunerii cererii, formula flexibilă de muncă solicitată și data la care modificarea programului de muncă ar urma să înceapă. Angajatorul va analiza cererea și în termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării va oferi răspuns cu prezentarea justificărilor aferente deciziei.

În procesul de examinare a solicitării de ajustare rezonabilă a programului de muncă, angajatorul poate lua în considerare o serie de factori pentru a determina posibilitatea sau imposibilitatea ajustării locului de muncă la formulele flexibile de muncă, cum ar fi: costurile implicate, capacitatea de reorganizare a muncii printre personalul existent și de a recruta personal suplimentar, impactul asupra calității și asupra performanței salariatului și efectul asupra capacității de a satisface cererea clienților.

Reamintim că proiectul de lege ce vizează aceste modificări a fost aprobat în lectură finală în ședința plenară din 14 iulie curent (cu 77 de voturi) și are ca scop reconcilierea vieții de familie cu cea profesională.