Experimentele efectuate de două masterande de la NIWA și de la programul de studii postuniversitare în domeniul cercetării zonelor de coastă și marine al Universității din Auckland au relevat că unele specii de pești din Golful Hauraki ingeră mai multe microparticule de plastic decât altele, însă aproape 25% dintre peștii studiați prezentau microplastic în intestine.

Microplasticul este definit ca fragmente de plastic cu dimensiuni mai mici de 5 mm lungime, fie fabricate astfel, fie derivate din materiale plastice mai mari care s-au dezintegrat.

Identificarea microparticulelor de plastic în eșantioane de intestin de pește necesită echipamente de laborator specializate și anumite protocoale pentru ca toate celelalte surse potențiale de contaminare să poată fi eliminate.

În cadrul studiului, Devina Shetty s-a concentrat asupra a șase specii de pești care se găsesc în mod obișnuit în Golful Hauraki. Microplasticul a fost identificat la 70 din 305 de exemplare de pești din mai multe specii, inclusiv la calcan.

''Rata de ingestie mai ridicată la calcani ar putea fi cauzată de faptul că microplasticul se acumulează în sedimentele marine, care constituie o mare parte din dieta lor comparativ cu alte specii, sau s-ar putea explica prin faptul că probele de calcan au fost obținute din portul Waitemata, mai aproape de Auckland, ca sursă potențială de microplastic'', a explicat ea.

Veronica Rotman s-a concentrat asupra peștelui grenadierul albastru (hoki) de pe Coasta de Vest a Insulei de Sud, Strâmtoarea Cook și Chatham Rise. Unul sau mai multe fragmente de microplastic au fost găsite în stomacul a 95% din cei 60 de pești examinați, 90% dintre particulele identificate fiind fibre.

Rotman a finalizat, de asemenea, un experiment de zece săptămâni în acvariu în care pești snapper au primit o dietă care includea microplastic pe bază de polistiren, în concentrații diferite. Ea a descoperit că peștii hrăniți cu o concentrație mai mare de microplastic prezentau un risc mai mare de a avea astfel de fragmente în țesutul muscular alb.

Rotman a observat, de asemenea, modificări inflamatorii, vasculare și structurale semnificative la nivelul intestinului, chiar și în condiții de aport redus de microplastic - ''relevant pentru mediu'' - ceea ce sugerează că leziuni similare se produc în sălbăticie. Afectarea la nivelul intestinelor s-a agravat proporțional cu nivelul concentrației de microplastic, 60% dintre peștii cu aport ridicat prezentând modificări semnificative.

Deși aceste leziuni intestinale nu au condus la efecte semnificative asupra dezvoltării și mortalității în cadrul experimentului de zece săptămâni, ele demonstrează că microparticulele de plastic au efecte negative considerabile asupra peștilor care le ingerează.

Darren Parsons, cercetător la NIWA și Universitatea din Auckland, care a supravegheat proiectele, a declarat că există un singur studiu anterior privind efectele microplasticului asupra speciilor de pești din Noua Zeelandă și a precizat că aceste cercetări oferă o perspectivă valoroasă asupra a ceea ce a devenit o problemă care stârnește îngrijorare.

''Microplasticul se găsește în toate oceanele lumii, chiar și în Antarctica, și reprezintă o amenințare unică pentru viețuitoarele marine'', a subliniat Parsons.

Între 60% și 90% din deșeurile care se acumulează în zonele de țărm, ori la suprafața apei și pe solul marin sunt alcătuite din plastic.

În fiecare an, aproximativ 8 milioane de tone de plastic ajung în ocean - echivalentul deșeurilor dintr-o mașină de gunoi deversate în mare în fiecare minut - potrivit unui raport al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

UNEP a lansat în 2017 campania Clean Seas, privind mările curate, pentru a impulsiona eforturile la nivel global de luptă contra materialelor plastice de unică folosință și a ''microbeads'', particule de plastic folosite în general în produsele de igienă sau în cosmetice.

Sursa: Agerpres