Avea amintiri dintr-un secol de viață, fusese apropiată de Caragiale, îi cunoscuse pe Al. Vlahuță, Octavian Goga, Nicolae Grigorescu. Rămăsese o persoană fermecatoare în ciuda anilor care se adunaseră. Cei care au ascultat-o cântând la pian, împreună cu Dan Grigore, pe scena Sălii Radio, la împlinirea a 100 de ani, n-au uitat nici până în ziua de azi acea noapte magică.

Pe vremuri, Cella Delavrancea îl acompaniase pe Enescu la pian. Iată ce portret îi făcea lui Enescu în memoriile sale: " Pe fața lui se înscriau într-o stranie armonie elemente contradictorii - nasul prea subțire pentru ovalul lat, ochii lungi, ascunzând spre tâmple licărirea unei spiritualități ironice, gura cărnoasă care mărturisea cu naivitate avântul spre dragoste. Sub părul lung și negru, urechea potrivită prea jos părea că ascultă vibrațiile telurice".

La "Ascultă Vocea" ascultăm un fragment din amintirile "vorbite" ale Cellei Delavrancea despre marele compozitor.