Aftersun (2022, Charlotte Wells)

Lungmetrajul de debut al lui Charlotte Wells, elegant , pare la început o simplă piesă nostalgică: reflecția unei femei asupra unei vacanțe din anii ’90 alături de tatăl ei burlac și încă băiat (interpretat cu o acuitate emoțională pătrunzătoare, nominalizată la Oscar, de Paul Mescal) într-o stațiune turcească pe plajă. Cu toate acestea, pe măsură ce sclipirile din ziua de azi se amestecă din ce în ce mai mult în durerile de creștere din trecut, filmul se dezvăluie ca un studiu mai profund și mai întunecat al durerii nerezolvate și al memoriei abandonate.

Cel mai bun pentru: Pentru a ne reaminti că și părinții noștri au fost în vacanță, cu propriile lor anxietăți de evadat.

Piscina (1969, Jacques Deray)

Thrillerul psihologic alunecos al lui Jacques Deray a trecut peste acuzațiile de stil în detrimentul substanței – dar, sincer, când punctul tău de plecare este Alain Delon și Romy Schneider în vacanță la Saint-Tropez, ce poate învinge stilul? Urmează jocuri psihologice erotice, dar imaginile sunt cel puțin pe jumătate importante: puține filme au surprins interacțiunea dintre lumina soarelui, apa din piscină și pielea sărată de transpirație într-un mod atât de tangibil.

Cel mai bun pentru: Dacă vreți să simțiți măcar că ați făcut o baie de soare în această vară ploioasă.

Ryan (Regina Hall), influentă în domeniul stilului de viață, se află, teoretic, într-o călătorie de afaceri în New Orleans, unde urmează să țină un discurs la un festival cultural, însă plăcerea depășește cu mult afacerile odată ce își invită cele mai bune trei prietene să i se alăture. Urmează beții de absint neplanificate, bătălii de dans în cluburi de noapte și neplăceri scatologice pe tiroliană, deși prietenia feminină sănătoasă câștigă ziua.

Cel mai bun pentru: Fete care se comportă urât, dar cu inima la locul potrivit.

Before Midnight (2013, Richard Linklater)

La aproape 20 de ani după ce studenții Celine (Julie Delpy) și Jesse (Ethan Hawke) s-au întâlnit într-un tren spre Viena, cuplul își duce cele două fiice într-o vacanță de familie în Grecia – dar, în drama maritală dulce-amară a lui Richard Linklater, nu reușesc să recupereze acel sentiment lipsit de griji de derivă continentală.

The Comfort of Strangers (1990, Paul Schrader)

Ce este cu frumusețea aurită și acoperită de apă a Veneției care se pretează atât de bine la întâmplări nepotrivite, sau chiar stranii, în filme? Adaptarea răutăcioasă și murdară a lui Ian McEwan, realizată de Paul Schrader, pare să știe, dar, la fel ca multe alte întrebări din această poveste a unui cuplu englez aflat în vacanță, care a fost păcălit de roiul manipulator al lui Christopher Walken, nu se grăbește să dea răspunsuri.

Spring Breakers (2012, Harmony Korine)

Vacanța de primăvară – în care mii de studenți coboară în orașele de pe plajă pentru o săptămână de petreceri nemonitorizate – rămâne un fenomen mai ales american. Dacă vreun britanic are Fomo, coborârea suprarealistă a lui Harmony Korine în criminalitatea fluorescentă ar trebui să îl scutească de asta, cu excepția oricui visează să stea cu un James Franco care cântă rap și are dinți de aur.

Cel mai bun pentru: Desfrânare pe vreme caldă îndulcită de o melodie Britney.

The Green Ray (1986, Éric Rohmer)

Delphine, neliniștita eroină pariziană a superbului film al lui Éric Rohmer despre plictiseala verii, nu are parte de o singură vacanță pe parcursul celor 98 de minute: nesigură de ceea ce își dorește, în același timp singură și disperată să fie singură, călătorește la Cherbourg, în Alpi și la Biarritz înainte de a se împiedica într-un moment de claritate.

Cel mai bun pentru: Realitatea neliniștită, melancolică, pre-Instagram a unei veri de fete fierbinți.

Ce trebuie spus? Dacă încă mai visezi cu ochii deschiși să fii ținut de Patrick Swayze într-un lac de pădure însorit, absolut nimic.
Cel mai bun pentru: Amintiri de vară atât de înrădăcinate în țesătura culturală, încât ai jura că sunt ale tale.

Everyone Else (2009, Maren Ade)

Cel mai bun pentru: O listă la îndemână a celor care nu trebuie să fie în vacanță cu partenerul.

Despre Elly (2009, Asghar Farhadi)

Un grup de foști prieteni de la Facultatea de Drept pleacă în vacanță la Marea Caspică, unde Elly, timidă și ezitantă, este combinată cu un alt burlac. Cu toate acestea, atunci când ea dispare în mod inexplicabil, tot felul de secrete și subterfugii ies la suprafață – în timp ce autorul iranian Asghar Farhadi sondează cu măiestrie complexitatea politicii de clasă și a rolurilor de gen din țara sa prin intermediul unui mister domestic obsedant.
Cel mai bun pentru: Un film de vacanță cu un anumit bagaj social de desfăcut.

Realizat înainte ca „staycation” să devină, în mod ciudat, un termen pentru orice vacanță în Marea Britanie, portretul precis și amuzant al Joannei Hogg al unei familii de adulți înstăriți care își exprimă diferențele în Insulele Scilly este condus de observații complexe și nemiloase ale politicii clasei superioare – însă atmosfera sa este definită de vremea implacabil de opresivă.

Force Majeure (2014, Ruben Östlund)

Ca un copil aflat în vacanță, instinctul de protecție al tatălui tău este, în general, ceva ce ți-ai dori să frâneze – dar comicul negru sălbatic al lui Ruben Östlund despre masculinitatea fragilă oferă o excepție de la această regulă. În timpul unei excursii la schi, un tată suedez își abandonează familia în fața unei aparente avalanșe; consecințele acestui impuls regretabil sunt mai degrabă un dezastru.

Cel mai bun pentru: O palmă iernii într-un gen dominat de vacanțele de vară.

Doi pentru drum (1967, Stanley Donen)

Un cuplu căsătorit sofisticat – interpretat de Audrey Hepburn și Albert Finney – face o călătorie pe șosea înghețată, plină de fracturi, din Kent până pe Riviera Franceză, în timp ce cronologia filmului spiritual, sexy și trist al lui Stanley Donen trece cu ușurință prin cele patru călătorii anterioare pe care le-au făcut pe același traseu, cu diferite grade de fericire împreună.

Cel mai bun pentru: O cronologie a unei căsnicii care echilibrează cu rapiditate momentele bune și cele rele.

The Lost Daughter (2021, Maggie Gyllenhaal)

Debutul regizoral rece și tăios al lui Maggie Gyllenhaal dovedește adevărul misogin conform căruia societatea va pune întotdeauna sub semnul întrebării planurile unei femei de vârstă mijlocie care călătorește singură – deși secretele dezvăluite treptat de Leda (o Olivia Colman niciodată mai bună), o sărbătoritoare atentă, dezvăluie o istorie de revoltă împotriva normelor sociale.

Cel mai bun pentru: O reflecție sinceră asupra valorii singurătății.

Midsommar (2019, Ari Aster)

Atât de coșmaresc, cât și presărat cu o comedie acră, cel de-al doilea film hipnotic al lui Ari Aster vede o excursie a tuturor băieților în Suedia pentru festivalul rural de vară, compromisă în primul rând atunci când prietena îndurerată Dani (Florence Pugh) vine cu ei, înainte ca prezența ei să se dovedească a fi cea mai mică dintre problemele lor.

Cel mai bun pentru: O disecție clinică punitivă a mentalității băieților în turneu.

Shirley Valentine (1989, Lewis Gilbert)

Comedia blândă a lui Lewis Gilbert despre o gospodină din Liverpool (Pauline Collins, care își extinde spectacolul de o femeie premiat cu Tony) care renunță la tot pentru o călătorie spontană în Grecia s-a dovedit atât de populară încât însuși titlul său a devenit un sinonim pentru o transformare feministă la mijlocul vieții. Cu toții cunoaștem pe cineva care a făcut o Shirley Valentine, nu-i așa?

Cel mai bun pentru: Oricine are nevoie de puțină încurajare pentru a se pune pe primul loc măcar o dată.

Speak No Evil (2022, Christian Tafdrup)

Prima vacanță din filmul de groază înghețat de sânge al regizorului danez Christian Tafdrup decurge foarte bine: o familie din Copenhaga întâlnește un cuplu olandez amuzant în vacanță în Toscana și se înțeleg atât de bine încât, luni mai târziu, acceptă invitația de a li se alătura în casa lor din pădure din Olanda. Mare greșeală. Uriașă. Află de ce, înainte ca un viitor remake cu James McAvoy să strice dezvăluirea întortocheată.

Cel mai bun pentru: Validare pentru toți cei care preferă să nu vorbească cu străinii în străinătate.

Thelma & Louise (1991, Ridley Scott)

Acest reper însorit al cinematografiei feministe pop nu este, desigur, un film de vacanță pentru foarte mult timp – planurile de retragere în munți ale personajelor principale se duc naibii atunci când o armă intră în ecuație încă de la început – dar se dovedește a fi o poveste foarte diferită, mai degrabă schimbătoare de viață, de evadare pe drum deschis.

Cel mai bun pentru: Cea mai bună excursie pentru fete.

Summertime (1955, David Lean)

Bine, uitați ce am scris mai devreme despre Veneția. În jurnalul de călătorie în Technicolor irizat al lui David Lean, în care turista americană înfumurată a lui Katharine Hepburn este cucerită de un negustor de antichități italian suav, orașul scufundat devine locul de împlinire a dorințelor – dacă nu chiar un final fericit fără compromisuri.

Cel mai bun pentru: Un final emoționant pe o platformă de tren care le va pune capăt tuturor.

Us (2019, Jordan Peele)

Invazia casei de vacanță este un trop de bază al genului horror, dar niciodată nu s-a jucat la fel ca în ingenioasa investigație alegorică a lui Jordan Peele asupra structurilor de clasă ale negrilor americani – în care excursia pe plajă a familiei Lupitei Nyong’o este întreruptă violent de, ei bine, o replică deformată a familiei în cauză. Toate acestea, plus cea mai înfricoșătoare casă de distracții pe chei pe care ați văzut-o vreodată.

Cel mai bun pentru: O reglare rudimentară de conturi de vacanță.

Selecție realizată de The Guardian, transmisă de G4Media