Ambiția nesecată a celui mai longeviv premier

Pe 1 mai 2024, de Zilei Internațională a Muncii, cel mai longeviv ex-prim-ministru al Republicii Moldova, Vasile Tarlev, a oferit un interviu unui post TV privat. Ex-premierul are reputația unui administrator disciplinat și executor sârguincios a planurilor și strategiilor Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care l-a promovat în funcția respectivă. Din acest punct de vedere, este oarecum simbolic că interviul a fost realizat de Ziua Muncii. De fapt, conținutul interviului menționat a atras atenția, în special, pentru exprimările neaoșe ale ex-premierului. În acest sens, este remarcabilă confesiunea ex-premierului privind cooperarea fructuoasă pe care a avut-o cu conducerea Ucrainei, fără să-i fi cerut retrocedarea Cetății Albe și ieșirea directă la Marea Neagră.

O altă curiozitate legată de interviul menționat se referă la faptul că acesta este vehiculat de toate resursele media electronice ale PCRM, inclusiv cele comsomoliste. Deci, am putea presupune că actualmente PCRM regretă jertfirea premierului Tarlev, în martie 2008, imediat după congresul al VI-lea al formațiunii, din martie 2008 și intimidarea sa ulterioară. Jertfa fusese adusă pe altarul pregătirilor PCRM pentru alegerilor parlamentare din 2009, care planifica să-și continue activitatea cu o alată garnitură guvernamentală, mai creativă și inovativă. Adevărul este că premierul Tarlev, încă de la bun început, imediat după prima sa numire în funcție, la 19 aprilie 2001, a avut inamici în cadrul PCRM, care se întrebau în mod public – Cine sunteți, dle Tarlev? Atunci, ex-premierul a încercat să le răspundă pe potrivă, fără să reușească să-i dezarmeze, iar peste 7 ani inamicii din PCRM au reușit să-l doboare.   

Tentativele de revenire în politică ale ex-premierului Tarlev

Interesul pentru recentul interviu al ex-premierului Vasile Tarlev este generat de cea de a patra încercare a acestuia de a reveni în politică. De curând, la 9 februarie 2024, el a devenit președinte ale Partidului pentru Viitorul Moldovei (PVM), înregistrat la 25 noiembrie 2022 sub denumirea inițială de Partidul “Bugeacul Nostru” (PBN). De fapt, preluarea conducerii unui partid regional din Găgăuzia de către ex-premierul Tarlev nu este întâmplătoare. Încă în 2008, după ce demisionase din funcția de premier, el a dezvoltat un concept privind relațiile dintre puterea centrală și cea regională din Găgăuzia, insistând că: “asigurarea reprezentării autonomiei Găgăuze in toate ramurile puterii este obligatorie. Unul din viceprim-miniștrii din Guvernul Moldovei trebuie să reprezinte Găgăuzia. În Parlamentul Republicii Moldova trebuie să fie prevăzută o cotă pentru reprezentanții Găgăuziei (cel puțin 4 locuri)” etc. Astfel, ex-premierul Tarlev se angajase public să susțină cerințele constante ale liderilor autonomiei găgăuze, pe care PCRM a refuzat să le accepte, după ce provocase, în 2002, un conflict politic în Găgăuzia. Este totuși de menționat că Vasile Tarvev nu s-a referit în niciun fel la conflictul în cauză în perioada când deținea funcția de premier.

Celelalte trei tentative de revenire în politică au fost nereușite. Vorba e că despărțirea de PCRM, în 2008, a fost camuflată de declarații gen “demisie benevolă” etc. În mod normal, este straniu ca cineva să renunțe la cea mai înaltă funcție într-un stat cu regim parlamentar – șef de guvern, pentru ca doar peste o jumătate de an să accepte funcția de președinte al unui partid extraparlamentar, cu perspective electorale foarte vagi. Cu toate acestea, la 27 septembrie 2008, Vasile Tarlev a acceptat să devină președinte al Uniunii Centriste din Moldova (UCM). Scopul a fost să-i facă concurență PCRM la alegerile parlamentare din primăvara anului 2009. Însă la acele alegeri UCM, în frunte cu ex-premierul Tarlev, nu a fost capabilă să depășească pragul electoral de 4%, acumulând doar 2.75% din voturile alegătorilor. S-a dovedit că valoarea adăugată a ex-premierului, în calitate de locomotivă electorală, a fost de doar 2%. Totuși, în comparație cu scorul electoral al UCM de la parlamentarele din 2005, când formațiunea  acumulase doar 0.75%, contribuția ex-premierului Tarlev a fost substanțială.

Rezultatele modeste la alegeri l-au făcut pe ex-premierul Tarlev să părăsească UCM. Despărțirea de formațiune s-a soldat cu un scandal de mare rezonanță. Ex-președintele UCM și fondatorul formațiunii, Mihai Petrache, l-a acționa în judecată pe ex-premierul Tarlev, după ce se certaseră cu acesta din urmă. În consecință, la 19 noiembrie 2009, ex-premierul Tarlev a părăsit UCM. Trei ani mai târziu, la 30 iunie 2012, a avut loc a doua încercare a lui Vasile Tarlev de a intra în politică. De această dată, el a participat la adunarea de constituire a Partidului “Renaștere”, devenind vicepreședinte al formațiunii, care împreună cu un șir de deputați desprinși din PCRM, inclusiv Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Vladimir Țurcan, au pus bazele unui for permanent “Moldova: alternativa de stânga”, cu participarea PSRM, Partidul Popular Socialist, Partidul “Patrioții Moldovei”, și Partidul “Moldova Unită”. Scopul anunțat al conglomeratului de stânga a fost: promovarea valorilor de stânga în Republica Moldova, consolidarea statului moldovenesc, a identității moldovenești, protejarea memoriei istorice, promovarea vectorului eurasiatic, introducerea Istoriei Moldovei în școli etc. La alegerile parlamentare din 2014, Partidul Renaștere, în frunte cu ex-premierul Tarlev, a acumulat doar 0.26% din voturile alegătorilor. Acest eșec, la fel ca și cel precedent, l-a făcut pe ex-premier să se despartă de Partidul Renaștere, care nu a mai participat la vreun scrutin, până în 2023, când a intrat în rândul clonelor fostului Partid Șor.  

Cea de a treia încercarea de revenire în politică a fost oarecum rușinoasă pentru un fost premier. La alegerile prezidențiale din 2016, Vasile Tarlev a depus la Comisia Electorală Centrală (CEC) actele pentru a fi înregistrat în calitate de candidat, dar nu a reușit nici măcar să colecteze numărul minim necesar de 15 mii de semnături valabile ale alegătorilor. Respectiv, CEC a respins cererea a lui Vasile Tarlev de a fi înregistrat în calitate de candidat la prezidențiale.   

Răzbunarea involuntară a ex-premierului Tarlev pe aroganța PCRM

În pofida tentativelor nereușite ale lui Vasile Tarlev de a reveni în politică, el a lăsat, involuntar, o urmă adâncă în istoria politică a Republicii Moldova. Vorba e că chiar prima tentativă de revenire în politică s-a soldat cu o mare surpriză pentru ex-premierul Vasile Tarlev. Ministerul Justiției (MJ) din cadrul noii garnituri guvernamentale a PCRM a refuzat să-l recunoască în calitate de președinte al UCM, invocând încălcări de procedură la convocarea congresului al IV-lea a formațiunii menționate. Surpriza nu a fost una singulară, MJ îi refuzase lui Vasile Tarlev și înregistrarea organizației obștești “Prietenii Rusiei în Moldova”, bănuită de relații cu oligarhii din Federația Rusă. În astfel de circumstanțe, UCM a convocat, la 13 decembrie 2008, un alt congres – al V-lea, pentru reconfirmarea alegerii ex-premierului în funcția de președinte al formațiunii. De data asta, MJ nu a avut încotro, trebuind să-l accepte pe Vasile Tarlev în fruntea UCM. Pe dimensiunea civică Tarlev a rămas la fel de insistent, anunțând o viitoare “revoluție verde” în Republica Moldova, bazată pe susținerea producătorilor de “produse agroalimentare ecologice”.

La alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, UCM, în frunte cu Vasile Tarlev, pe post de locomotivă electorală, a reușit să acumuleze doar 2.75% din voturile alegătorilor, pragul electoral fiind de 4%. În pofida rezultatului modest, impactul participării lui Vasile Tarlev la alegerile din 5 aprilie 2009 a fost extraordinar. Vorba e că rămășițele popularității ex-premierului a atras de partea UCM vreo 30 mii de voturi, care cel mai probabil ar fi mers în pușculița electorală a PCRM, dacă acesta din urmă nu l-ar fi umilit pe Tarlev prin refuzul confirmării în funcția de președinte al UCM, precum și în cea de președinte al Asociației „Prietenii Rusiei în Moldova”. Aici e tocmai potrivit să ne amintim că, după parlamentarele din 5 aprilie 2009, PCRM nu i-a ajuns doar vreo 2000 de voturi pentru a obține cel de al 61-lea mandat, conform șirului descrescător al sistemului proporțional – faimosul vot de aur. Odată cu lipsa votului de aur PCRM a pierdut în 2009 întreaga putere, ajungând o formațiune periferică, care supraviețuiește datorită coaliției cu PSRM. Așa că răzbunarea ex-premierului Tarlev pentru umilința și intimidările la care fusese supus de PCRM a fost una pe potrivă, deși, așa cum s-a menționat, absolut involuntară.

Aprecierea de către Vasile Tarlev a performanțelor actualei guvernări

În interviu menționat, Vasile Tarlev a dat o apreciere extrem de negativă actualei guvernări din Republica Moldova. Totuși, criticile lui Tarlev, deși necruțătoare, nu depășesc limitele decenței și a bunului simț, spre deosebire de criticile altor ex-premieri și a ex-guvernatorului Găgăuziei. Probabil, ex-premierul Tarlev își amintește cum el însuși fusese ținta criticilor, din partea nu doar a oponenților politici, ci și a exponenților PCRM, care l-au înaintat în funcția de premier.

O mostră elocventă de apreciere a guvernului Tarlev, din octombrie 2001, la câteva luni de la învestire în funcție, este după cum urmează: „Prim-ministrul minte. Sursa destabilizării zilnice a tării este însuși guvernul actual, condus de el [Tarlev]. Într-o perioadă scurtă – începând de la jumătatea lunii septembrie! – el a creat literalmente opoziție față de autorități din senin. Opoziția este din partea acelor oameni care au votat comuniștii, care s-au bazat pe noi. Înțeleg că membrii Guvernului nu sunt interesați de asemenea finețuri politice… Creșterea prețurilor la energie electrică, redistribuirea pieței produselor petroliere, interzicerea tehnologiilor de internet... reprezintă cei mai semnificativi pași ai Guvernului. Se pare că au comis toate aceste pentru a demonstra că executivul este pregătit să admită orice fărădelege... Mai mult, fărădelegea e acoperită de interesele statului, chipurile. Metodele cabinetului de miniștri sunt – teroarea polițienească dură împotriva oricărei activități economice utile din punct de vedere social și neputință împotriva criminalității etc.”. Aici e de menționat că criticile actualei guvernări din interviul ex-premierul Tarlev pălesc în comparație cu cele menționate în raport cu Guvernul Tarlev. 

În privința actualelor procese democratice din țară, ex-premierul Tarlev este extrem de dur, calificându-le drept dictatoriale. Are dreptul să creadă așa, deși actuala guvernare l-a acceptat în funcția de șef al PVM fără nicio piedică, spre deosebire de PCRM, care i-a pus piedici în preluarea funcției de președinte al UCM. Mai mult, PCRM i-a interzis și înregistrarea asociației “Prietenii Rusiei în Moldova”, deși în 2009 Rusia încă nu invadase Ucraina. De asemenea, actuala guvernare nu i-a deschis un dosar penal, similar celui numit generic “Bucuria”, care îl avea în calitate de protagonist și pe Vasile Tarlev, dându-i temei să declare, în 2008, că „în Moldova deseori se întâmpla lucruri antidemocratice si incorecte”.  Așadar, de fapt, actuala guvernare nu este atât de dură, precum a fost cea a PCRM, care l-a împiedicat pe Tarlev să revină în politică. Mai ales că actualii inamici consacrați ai ex-premierului au asmuțit-o recent, insistând că Tarlev ar fi agent KGB, dovadă lor rezumându-se la faptul că ar fi fost promovat cu suportul Rusiei în funcția de președinte al Consiliului Congresului Internațional al Industriașilor și Antreprenorilor (CCIIA), în 2014, iar doi ani mai târziu l-a decorat cu Ordinul Prieteniei, conferit de însăși Vladimir Putin.

Concluzii

Ratingul politic al ex-premierului Vasile Tarlev s-a ofilit completamente de-a lungul ultimilor 15 ani, după ce și-a dat demisia din funcția de premier. Dovadă în acest sens servesc rezultate electorale descendente ale sale și formațiunilor pe care le-a condus: 2.75% cu UCM, la parlamentarele din 2009; 0.26% cu Partidul Renașterii, la parlamentarele din 2014; incapacitatea colectării a 15 mii de semnături valabile pentru a fi înregistrat în calitate de candidat la alegerile prezidențiale, în 2016.

Revenirea ex-premierului Tarlev în politică pentru a patra oara creează doar aglomerație pe segmentul “Prietenilor Rusiei în Moldova”, unde se regăsesc aproape ¼ din partidele politice înregistrate de Agenția Servicii Publice. Toate ideile ex-premierului Tarlev nu conțin niciun dram inovativ în comparație cu ideile exprimate de acesta 15 ani în urmă sau de alte partide politice pro-rusești.

Este adevărat că ex-premierul Tarlev are capacități manageriale, este disciplinat și corect, în limitele decenței, în raport cu oponenții săi politici, rămâne fidel ideilor sale politice. Dar aceste caracteristici de bonomie sunt mai degrabă un dezavantaj în actuala luptă politică, care a polarizat până la limită societatea din Republica Moldova.