Economia în cea mai săracă țară din Europa. Muncitori străini, prețuri mari, „prea multe sărbători”. Eugen Osmochescu, ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării, la Podcastul ZdCe al Ziarului de Gardă. Are R. Moldova nevoie de 300 de mii de muncitori străini? Eugen Osmochescu oferă lămuriri după o declarație a sa privind lucrătorii migranți, care a stârnit dispute în societate și critici din partea opoziției. El explică condițiile care trebuie respectate pentru ca aceștia să ajungă să muncească în R. Moldova și spune de ce numărul este în creștere în ultimul an. În același interviu, ministrul se referă la economia subterană și ce face statul pentru a combate acest fenomen. Eugen Osmochescu explică de ce a fost revizuită în scădere prognoza de creștere economică pentru 2026 și atenționează că prețurile vor mai crește până la sfârșitul acestui an. Totodată, menționează că în R. Moldova ar fi prea multe sărbători oficiale și că se ia în considerare o eventuală reducere a numărului acestora. „Fiecare zi nelucrătoare contribuie la o descreștere economică”, a subliniat ministrul.

Ce se întâmplă în dosarele lui Dodon la 4 ani de la reținere, relatează Europa Liberă. Pe 24 mai 2022, pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, a fost reținut un fost șef de stat – Igor Dodon, bănuit de corupere pasivă, îmbogățire ilicită și trădare de patrie. După 4 ani, el este judecat în două dosare penale. Un proces a fost reluat de la capăt, celălalt se aproprie de final.  Cunoscut publicului larg cu denumirea „kuliok”, acest dosar a fost pornit în baza unor înregistrări video făcute în vara lui 2019, în care oligarhul Vladimir Plahotniuc încearcă să-i transmită lui Igor Dodon o sacoșă neagră (în rusă, kuliok) „pentru salarii”. Plahotniuc, care în paralel era judecat la Chișinău într-un dosar legat de frauda bancară din 2014, spusese presei că este gata să ofere declarații. Însă, după ce a fost inclus în lista martorilor, el a refuzat. Procurorii au cerut să fie audiat și Serghei Iaralov, omul de încredere al lui Plahotniuc, care apare în celebrul video cu sacoșa, alături de alți doi protagoniști. Dar după ce judecătorii l-au acceptat ca martor, acuzatorii au spus că nu l-au găsit pe Iaralov la domiciliul lui din Chișinău și că, posibil, el se află în Statele Unite. Alte detalii despre acest dosar găsiți pe pagina Europei Libere. Publicația mai scrie că în ultimul an, au fost progrese și în dosarul „Energocom”, în care Dodon este judecat pentru că, în 2008, pe când era ministru al Economiei, ar fi eliberat un aviz în baza căruia furnizorul central de energie, Energocom, a semnat un contract de procurare a curentului de la o companie din Ungaria. Asta în condițiile în care Energocom avea deja încheiate două contracte de furnizare a energiei electrice la un preț mai mic cu aproape 30%. După audierea martorilor și inculpaților, cercetarea judecătorească a ajuns spre final. Dar la ședința din 11 mai, procurorul Ion Pripa a cerut instanței să fie audiați doi martori suplimentari.

„Pâinea lui Putin”. Kremlinul acordă pensii rusești în așa-zisa Transnistria. Criza din pretinsul MAI de la Tiraspol și cozile pentru obținerea de pașapoarte rusești / Mizele ascunse – despre care relatează Cotidianul. La 15 mai, dictatorul rus Vladimir Putin a semnat Decretul „pentru primirea cetățeniei ruse de către locuitorii Transnistriei”. Cum era de așteptat, acest eveniment a provocat agitație în așa-zisa republică. Temându-se că își vor pierde pensiile transnistrene din cauza deficitului bugetar acut, pensionarii au făcut cozi pentru pașapoartele rusești, sperând să treacă la pensiile rusești. Conform datelor de la serviciul de statistică al așa-zisei Transnistria, aproape 150.000 de pensionari locuiesc în pretinsa RMN. Dintre aceștia, 98.000 primesc o pensie transnistreană, iar aproape 43.000 primesc pensii rusești. Conform statisticilor Biroului pentru Reintegrare, aproximativ 1.200 de persoane cu domiciliul permanent în zisa Transnistria primesc pensii moldovenești. Întreținerea a 98.000 de pensionari locali reprezintă una dintre principalele cheltuieli din bugetul așa-zisei Transnistria. Conform datelor oficiale de la Fondul Social Rus, Federația Rusă cheltuiește aproape 9 miliarde de ruble (aproximativ 112 milioane de euro) pentru plățile de pensii în zisa Transnistria. În plus, Federația Rusă plătește fiecărui pensionar local încă 100 de euro pe an. În regiune, aceste plăți suplimentare sunt cunoscute sub numele de „pâinea lui Putin”. Cotidianul remarcă faptul că, în contextul crizei bugetare acute din stânga Nistrului, trecerea pensionarilor locali la pensii rusești pare a fi o soluție logică pentru a scoate regiunea din marasmul financiar. În teorie, trecerea majorității pensionarilor la pensii rusești va reduce deficitul bugetar al regiunii cu aproape 81%.

31 mai, șansa Orheiului și Taracliei de a ieși din captivitatea Șoristanului, scrie Mihai Isac, într-un editorial pentru Deschide.md. Autorul subliniază că alegerile locale din 31 mai de la Orhei și Taraclia nu sunt simple alegeri pentru funcția de primar. Ele sunt, în realitate, un test politic pentru două localități care au fost transformate ani la rând în vitrine ale proiectului Șor. În aceste orașe nu se votează doar un administrator local, ci se verifică dacă cetățenii mai pot ieși de sub influența unui sistem care a confundat primăria cu loialitatea politică, investițiile cu dependența și ajutorul social cu mecanismul de control electoral. Pe 31 mai 2026 are loc turul doi al alegerilor locale noi în Orhei, Taraclia și Ruseștii Noi, după ce niciun candidat nu a obținut majoritatea în primul tur din 17 mai. Orheiul nu este o primărie oarecare în biografia politică a lui Ilan Șor. Este locul unde el și-a construit mitologia politică. Taraclia, la rândul ei, a funcționat ca o altă piesă importantă în aceeași arhitectură. Atât Orheiul, cât și Taraclia au fost conduse de forțe apropiate de Ilan Șor și au servit drept vitrină pentru proiectele sale politice. De aceea, alegerile din 31 mai trebuie privite ca o posibilitate reală de ruptură. Nu neapărat ca o eliberare definitivă, dar ca o fisură în sistem. Dacă în aceste două localități alegătorii resping oamenii, reflexele și metodele asociate cu rețeaua Șor, se transmite un mesaj important, și anume faptul orașele nu sunt proprietatea unui fugar, iar primăriile nu pot funcționa ca extensii ale unui grup politico-financiar. Orheiul și Taraclia au ocazia să spună că primarul trebuie să răspundă în fața locuitorilor, nu în fața unui patron politic, scrie autorul.