Deși țara se declară drept una preponderent agrară și autoritățile au grijă să-și afișeze cu orice ocazie susținerea pentru întreprinderile agricole locale, în realitate Moldova este dependentă de importurile de produse alimentare, scrie Mold-Street.com

Practic toate guvernele de la Chișinău au pus accent pe politici de substituire a importurilor cu producție autohtonă, în special în cazul produselor agricole de bază. Deși beneficiază de condiții naturale favorabile cultivării cartofului, Republica Moldova în ultimii ani a exportat foarte puțin cartofi sau deloc, însă a făcut loc pentru importuri masive. Se pare că dependența excesivă de piețele externe a fost unui din factorii principali care a cauzat scumpirea acestui produs. 

În condițiile în care autoritățile încă nu au pregătit rapoarte statistice privind evoluția producției și comerțului cu cartofi din ultimii ani, care ar face mai multă lumină pe piață, care au fost recent solicitate de un deputat al Blocului ACUM, Mold-Street.com a analizat datele disponibile ce vizează cultivarea și comercializarea cartofilor, pentru a arăta evoluțiile ce au precedat o asemenea situație.

Contradicții privind consumul anual 

Singura instituție care a venit până acum cu o reacție relativ mai închegată la ”criza” cartofului este Agenția Națională de Siguranță Alimentară (ANSA), care explică că „politica de preț este dictată de piață”, iar situația creată ține de „micșorarea  suprafețelor însămânțate cu cartof cu circa 2.000 hectare în ultimii 3 ani, a scăderii producției de cartof de la 214 mii tone la 175 mii tone, precum și a condițiilor climaterice nefavorabile și de sezon”. Totodată, precizează instituția, „consumul intern al cartofului constituie cca 300 mii tone, iar capacitatea de aprovizionare cu cartof de producere autohtonă este circa 50-60% din necesar”.

Nu este clar pe ce se bazează estimările instituției privind consumul anual de cartofi, însă datele oficiale prezentate de Biroul Național de Statistică în Balanța Resurselor Alimentare și Utilizărilor pentru anul 2017 indică un consum cu peste 1/3 mai mic - 194 mii tone, în timp ce nivelul de autoaprovizionare al țării aferent produsului dat este de 76,7%. În general, din datele BNS reiese că consumul anual intern a avut fluctuații nesemnificative în ultimii ani, fiind în intervalul de 190 – 200 mii tone.

Modul de acoperire a consumului însă s-a modificat semnificativ în ultimii ani. Astfel, recolta totală de cartofi din anul 2018 de 175 mii tone este cu 34,7% mai mică raportat la anul 2014. Pe de altă parte, pentru aceeași perioadă de comparație cantitatea de cartofi importată în Republica Moldova a crescut de peste 2 ori - de la 26 mii tone în 2014 la 54 mii în anul 2018.

Moldova a exportat în anul trecut 254 de kilograme

Cantitatea cumulată a recoltei interne plus importuri, care este mai mare în raport cu consumul intern, are o explicație. De exemplu, în anul 2017 cantitatea reprezentată sub formă de semințe a fost de aproape  50 mii tone, alte aproape 10 mii tone de cartofi au constituit pierderi, în timp ce 5 mii tone de cartofi au fost consumate sub formă de furaje. 

Dacă în anul 2014 Moldova a exportat 7,5 mii de tone de cartofi, în anul 2018 cantitatea exportată a fost de doar 245 kilograme, valorile financiare în anii 2016 și 2017 fiind sub o sută de mii de dolari. Pentru comparație, cel mai reușit an din punct de vedere al exportului de cartofi Moldova l-a înregistrat în 2011: 24.700 de tone. 

Cultivarea cartofilor nu este percepută ca afacere

Una din trăsăturile pieței cartofilor în Moldova este recoltarea acestora în cea mai mare parte la nivelul gospodăriilor individuale în agricultura de subzistență și perceperea într-o măsură mult mai mică drept o afacere la scară largă. 

Astfel, în anul 2018 din recolta totală de 175 mii tone cota întreprinderilor agricole este de doar 9%, a gospodăriilor țărănești de 14,9% în timp ce peste ¾ din recoltă este generată de gospodăriile populației. Or, trendul de creștere al importurilor de cartofi a avut loc pe fundalul descreșterii în primul rând al recoltei întreprinderilor agricole locale, care față de anul 2014 când generau un volum de 41 mii tone, în anul 2018 au obținut doar 16 mii tone, evoluția dată fiind condiționată de reducerea de 2 ori a suprafețelor cu cartofi la nivel de întreprinderi.

Această situație creează două fenomene paralele nefaste – pe de o parte este mai complicat de format loturi omogene mai mari spre comercializare, iar pe de altă parte productivitatea la nivelul gospodăriilor individuale este mult mai redusă. Potrivit datelor FAOSTAT (divizia statistică a FAO), dacă în anul 2017 Moldova înregistra o roadă medie la hectar de doar 100 chintale, Ucraina și Belarus (de unde Moldova importă cei mai mulți cartofi) au consemnat roade medii la hectar net superioare:  168 și respectiv 232 chintale, adică de 1,7, respectiv 2,3 ori mai mult.

Ucraina și Belarus acoperă peste 60% din importuri

Principalele surse de aprovizionare cu cartofi pentru Republica Moldova sunt Ucraina și Belarus, care asigură împreună peste 60 la sută din totalul importurilor (62,8%). Alte piețe de unde Moldova cumpără cartofi sunt Polonia (14,2%), România (11,9%) și Germania (7,6%). 

Cât despre prețurile medii de import, este interesant faptul că pentru primele 4 piețe de import, care asigură aproape 90 la sută din totalul livrărilor, sunt aproape identice. Astfel, cartofii din Ucraina au fost aduși în medie cu 0,26 USD per kilogram, în timp ce prețurile medii de import pentru Belarus, Polonia și Romania au fost la fel și au constituit 0,24 USD pentru un kilogram.

După cum relevă datele privind Indicele prețurilor de consum pentru cartofi, perioada 2014-2016 s-a remarcat printr-o scădere a prețului mediu față de anul precedent, cu 2%, 12,1% și respectiv 3%, după care în anii 2017 și 2018 a urmat o inversare de trend, cu o creștere anuală medie de 17,6 și respectiv 19,4%.

Evoluțiile din primele 4 luni ale anului curent arată o menținere puternică a trendului de creștere a pețurilor la cartofi, în medie cu circa 30 la sută mai mult raportat la aceeași perioadă a anului precedent.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul de creștere a prețurilor, am analizat prețurile în dinamică trimestrială pentru ultimii 3 ani:

• Preturile medii de vânzare a a cartofilor de catre întreprinderile agricole și gospodăriile țărănești (cu suprafața terenurilor agricole de 50 ha și peste). 
• Prețurile medii de import convertite în monedă națională la cursul mediu al fiecărei perioade analizate.

În 5 ani cota importurilor în consumul de cartofi s-a dublat

Din figura de mai jos desprindem că prețurile medii de import sunt vădit mai mari decât cele ale fermierilor locali, iar creșterea continuă a ponderii cartofilor de import a atras după sine și majorarea prețurilor de comercializare cu amănuntul.

Aici mai trebuie de adăugat că nu tot consumul anual al populației de 190-200 mii tone este achiziționat contra bani din unitățile de comerț. După cum poate fi desprins dintr-o cercetare a BNS, doar 65,2% din moldoveni cumpără cartofi contra bani, restul de peste 1/3 asigurându-și consumul din recolta proprie. Respectiv, estimările arată că dacă în anul 2014 cota cartofilor de import comercializați nu depășea 20%, în anul 2018 această cotă s-a dublat depășind nivelul de 40 la sută.

Mai mult decât atât, din datele dezagregate pe ultimii 3 ani se poate foarte ușor sesiza că perioada anului în care importurile de cartofi sunt cele mai scumpe este anume în trimestrul II, respectiv datele istorice anticipau un salt semnificativ al prețurilor anume în această perioadă a anului, când oferta locală este minimă sau practic inexistentă reieșind din recolta în scădere de anul trecut.

În acest context mai putem adăuga că vremea uscată din anul 2018 a lovit întregul continent european. Spre exemplu, în UE au fost produse 8,3 milioane de tone de cartofi, comparabile cu producția totală a Germaniei în anul precedent (2017). Drept urmare, și prețul mediu de import a crescut urmare a cererii mari pentru acest produs din partea mai multor state. În cazul Moldovei, prețul mediu de import pe tot anul 2018 a fost de 0,27 USD per Kg cu 24,2% mai mult comparativ cu anul precedent.

În plus, identificarea de către ANSA în mai multe loturi de cartofi de import din Belarus (19 din 121) a unor probleme de neconformitate cu normele de siguranță alimentară ar fi putut crea pe piața internă senzația de deficit, care foarte probabil a și fost speculată prin creșteri subite de prețuri.

O întrebare firească este dacă statul se putea implica cumva sau putea anticipa o atare situație în condițiile în care exponenții guvernării și media afiliată acesteia pedalează mult pe ideea că prețul este dictat de piață și ar fi contrar logicii pieței libere să fie făcute careva intervenții.

Bunăoară, fostul ministru al agriculturii Valeriu Cosarciuc afirma că știind despre această situație, autoritățile ”erau obligate să stimuleze producătorii de cartofi timpurii, pentru a acoperi cererea... Iar acum, aceștia vor apărea pe piață abia peste două săptămâni”.

Autoritățile nu aplică mecanismele de anticipare și organizare a pieței

Pentru a putea aplica măsuri stimulatorii, autoritățile trebuie să posede capacitatea de anticipare a tendințelor pieței. Deși la nivel de legislație există un mecanism ce permite o coordonare de acțiuni și o sinergie între membrii lanțurilor valorice pentru diferite grupe de produse agricole și autorități, nimeni nu-și amintește de el pur și simplu.

Ne referim în acest sens la Legea nr. 257 din 27.07.2006 privind organizarea și funcționarea piețelor produselor agricole și agroalimentare, și în special la mecanismul Consiliului pe Produs care îl oferă, o structură organizatorică la nivel național  formată din reprezentanți ai diferitor verigi a lanțului valoric a produselor (producători, procesatori, comercianți), precum și ai autorităților publice centrale și locale. Printre obiectivele care ar trebui să le urmărească Consiliul pe Produse se numără: 

• stimularea, promovarea și dezvoltarea activității pe fiecare filieră în beneficiul partenerilor filierei, 
• analiza pieței, pe baza informațiilor de pe filierele produsului, privind cererea la principalele produse agricole și agroalimentare, aprecierea anuală a potențialului de producție, cuantificarea ofertei, estimarea costurilor și a prețurilor;
• propunerea de măsuri legislative de reglementare a pieței pe filiera produsului;
• propuneri de scheme de sprijin financiar și de avizare a beneficiarilor acestor scheme;
• monitorizarea  rezultatelor  măsurilor adoptate,  bilanțul  acordului profesional pe produs etc.

Cât de frecvent este utilizat acest instrument putem afla chiar din comunicatele Ministerului Agriculturii. Astfel, într-un comunicat de presă din octombrie 2018 se precizează că Consiliul pe Filiera de Produs legume-fructe proaspete și procesate s-a reunit „după o pauză de șase ani” (!) la inițiativa actualului ministru al Agriculturii Nicolae Ciubuc, și că ședința dată a fost mai degrabă una extraordinară dictată de supraproducția de mere și prețurile mici de achiziție.

Cu o asemenea abordare a problemelor agricole nu este de mirare de ce autoritățile mai de fiecare dată sunt luate prin suprindere de asemenea conjuncturi ale pieței, precum este și cazul cu majorarea bruscă și substanțială a prețurilor la cartofi.

Câți cartofi mănâncă moldovenii 

O cercetare a Biroului Național de Statistică cu tema „Aspecte privind nivelul de trai al populației în anul 2017” relevă că în medie un moldovean consumă anual o cantitate de 46 de kilograme de cartofi, diferența dintre cei de la oraș (45,8 Kg) și cei de la sat (46,2 Kg) fiind nesemnificativă. În schimb, sub aspect regional diferențele sunt mai mari. Dacă în municipiul Chișinău consumul anual per capita este de 41,1 Kg, la Nord și la Sud valorile date sunt cu peste 20 la sută mai mari, constituind 50,1 respectiv 50,4 Kg.

După statutul socio-economic al gospodăriei, cei mai puțini cartofi per capita consumă cei din categoria Întreprinzători - doar 26,3 Kg per capita, în timp ce la polul opus se regăsesc pensionarii cu 48,3 Kg și angajații sectorului agrar - 49,8 Kg. De asemenea, în funcție de numărul de copii în familie, cel mai mare consum de cartofi per capita se înregistrează în familiile cu 3 și mai mulți copii – 49,8 Kg.

Totodată, după aportul caloric al principalelor produse alimentare pe quintile, cartofii au cea mai mare pondere în cazul a 20% din populație cu veniturile cele mai mici – 3,6%, comparativ cu 2,6% în cazul segmentului de 20% din populație cu cele mai înalte venituri.

În concluzie, după experiența din anii 2014-2015, când producția peste capacitățile de consum a dus la prăbușirea prețurilor la cartofi, mulți producători agricoli pur și simplu au renunțat la această cultură, iar autoritățile din perspectiva anticipări tendințelor pieței și a asigurări securității alimentare s-au remarcat prin pasivitate, fără a întreprinde ceva în vederea stimulării producției interne de cartofi – cel puțin pentru a asigura consumul local. 

Într-o asemenea situație, importurile de cartofi (care sunt mai scumpi decât cei locali) au crescut continuu, iar pe fundalul unui sezon agricol prost pentru producătorii de cartofi în majoritatea statelor europene, acestea au devenit și mai scumpe. Mai este și factorul speculativ și de fentare a bunelor practici concurențiale în astfel de situații, însă această ipoteză urmează a fi coroborată sau invalidată de Consiliul Concurenței.