Ambiția geopolitică și remodelarea arhitecturii securității europene

Resurgența războiului pe teritoriul european a obligat Uniunea Europeană să-și reevalueze aspirațiile și capacitățile geopolitice. A ajuns să realizeze că dependențele strategice din diferite sectoare, de la economie la energie și până la apărare, o pot expune la circumstanțe nefavorabile și pot pune în pericol integrarea europeană. Viziunea anterioară UE asupra raportului de forte pe mapamond a fost restrânsă în mod semnificativ. Apariția Rusiei ca inamic sistemic, concurența economică în creștere a Chinei și criticile tot mai puternice la adresa modelului UE de către țările din sudul global au contribuit la această perspectivă restrânsă.

UE a experimentat direct repercusiunile vulnerabilităților războiului. Situația din Ucraina, declanșată de agresiunea rusă, a subliniat importanța dezvoltării unui cadru european de Securitate, independent și rezistent. Dependența UE de actori externi pentru resurse critice și cooperare a expus vulnerabilitățile sale, necesitând o reevaluare a poziționării sale globale. Pe măsură ce Uniunea Europeană face față acestor provocări, a început să-și reconsidere abordarea față de angajamentul global și să adopte o poziție mai asertivă și mai autosuficientă. Reducerea dependențelor strategice și diversificarea parteneriatelor sunt componente esențiale ale acestui proces. În acest sens, CPE facilitează proiectarea unei noi arhitecturi europene de securitate.

Pe de o parte, excluderea Rusiei și Belarusului din comunitatea CPE este un aspect notabil al forumului, o consecință a agresiunii ruse din Ucraina. CPE a fost creat ca răspuns la un sentiment comun de vulnerabilitate între națiunile europene în urma atacului Rusiei asupra Ucrainei. Ca urmare, la primul summit CPE, discuțiile la mesele rotunde s-au concentrat, în primul rând, pe pace și securitate, cu un accent dedicat războiului în curs din Ucraina. Excluderea Rusiei și Belarusului, așadar, reflectă necesitatea de a aborda repercusiunile acțiunilor lor și nevoia de a acorda prioritate stabilității și securității pe continentul european într-un format paneuropean.

Pe de altă parte, includerea Regatului Unit subliniază necesitatea de a consolida legăturile UE-Marea Britanie. În pofida faptului că nu mai este membru al Uniunii Europene, Regatul Unit a jucat un rol semnificativ în obținerea de sprijin diplomatic, financiar și militar pentru Kiev încă din primele etape ale războiului. Această implicare activă a evidențiat importanța continuă a Regatului Unit în arhitectura europeană de apărare și securitate. Angajamentul și mobilizarea resurselor din partea Regatului Unit în sprijinirea Ucrainei a demonstrat angajamentul său față de securitatea europeană și disponibilitatea sa de a colabora cu statele membre ale UE în probleme critice. Acest rol activ a servit, de asemenea, ca o reamintire a faptului că cooperarea dintre UE și Regatul Unit rămâne crucială. Astfel, consolidarea legăturilor UE-Marea Britanie prin intermediul CPE este vitală pentru stabilirea noii arhitecturi de securitate europeană.

Și, în sfârșit, în timpul summitului CPE de la Praga, țările aflate în conflict între ele, precum Armenia și Azerbaidjan, au făcut progrese semnificative. Ele au aprobat o misiune civilă a UE menită să monitorizeze granița dintre cele două țări. Această misiune joacă un rol vital în promovarea stabilității, construirea încrederii și sprijinirea activității misiunilor de frontieră în îmbunătățirea securității de-a lungul frontierei bilaterale. Această inițiativă ar putea doar să demonstreze capacitatea CPE de a facilita cooperarea, de a încuraja dialogul și de a contribui la stabilitatea regională.

EPC – unitate europeană, în stil francez

Ideea unei comunități politice a fost din punct de vedere istoric o inițiativă franceză. În 1952, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost însărcinată să înființeze o „Comunitate Politică Europeană” pentru a coordona politicile externe ale celor șase state membre fondatoare, îndreptându-se spre o piață comună. La începutul anilor 60, președintele francez Charles de Gaulle a venit cu o inițiativă diplomatică, numită Planul Fouchet, care propunea o coordonare politică interguvernamentală a statelor de piață comună la care să se adauge o dimensiune de politică externă și de apărare. Mai târziu, la începutul anilor 1970, președintele francez François Mitterrand a venit cu o idee similară pentru o „confederație europeană” la sfârșitul războiului rece din 1991, un forum pentru schimb de opinii și stabilirea păcii și securității, unde statele din Europa Centrală și de Est, recent eliberate de ocupația sovietică, au fost binevenite.

Aceste inițiative, deși nerealizate, au servit ca un precursor pentru evoluțiile integrării europene și o inspirație pentru actuala comunitate. În iunie 2022, la reuniunea Consiliului European, președintele Macron a reiterat că noul forum, CPE, vine „să unească familia europeană”, o familie de „națiuni europene democratice care subscriu la valorile noastre fundamentale comune [UE]”, așa cum a explicat el în discursul său de lansare a CPE în mai. Comunitatea prezintă o oportunitate de a valorifica punctele forte și resursele colective ale statelor membre ale UE și ale partenerilor europeni pentru a spori securitatea, a descuraja agresiunea și a asigura stabilitatea și prosperitatea regiunii europene. Cu un număr de 44 de lideri care au participat la primul summit EPC de la Praga, acest forum a oferit o oportunitate unică de a face schimb de opinii, de a stabili un dialog pan-european și de a se angaja în diplomația multilaterală pe picior de egalitate, cu costuri politice reduse și fără contribuție financiară.

Desigur, mizele sunt diferite pentru diferitele părți care se alătură CPE. Prin participarea activă la CPE, țări precum Moldova pot contribui la conturarea viitorului securității europene și pot demonstra angajamentul lor față de valorile și interesele comune ale comunității europene. Pentru Franța, CPE ar trebui să promoveze o aliniere geopolitică la UE, precum și să implice membrii în cooperare în sectorul transporturilor și energiei, investițiilor și infrastructurii, migrației și tineretului, de exemplu. Pentru UE, după cum a raportat Parlamentul European, „ CPE poate fi văzută în lumina ambiției pentru o „Comisie geopolitică” „care să-și stabilizeze vecinătatea, să accelereze extinderea și să promoveze multilateralismul”. Miza pentru UE e destul de mare. Astfel, pentru Uniunea Europeană este important ca această Comunitate să depășească o simplă oportunitate foto sau un spațiu de dialog, dar să câștige în continuare avânt și să aducă rezultate concrete care să afecteze membrii acesteia.