Numai privită prin paradigma tendinței spre transcendental poate fi înțeleasă opera lui Brâncuși, susține criticul de artă și publicistul Pavel Șușară, la Conferința științifică desfășurată în cadrul Bienalei de pictură. Marele sculptor român a unit cele două tendințe ale artei vizuale mondiale – cea occidentală, ce se bazează pe reprezentarea corporală, materială și cea răsăriteană – orientată spre reprezentarea universului spiritual: “Toată opera lui Brâncuși este un parcurs de la lume spre transcendență – de la experiența nemijlocită, către experiența spirituală. Doar Brâncuși era în stare să facă lucrul acesta, pentru că trebuia să fie cineva în stare să înțeleagă ambele fenomene și să le reprezinte; în stare să le practice în mod absolut pe amândouă. Și numai o natură culturală de tipul lui – și nu numai culturală, ci și spirituală, confesională, căci Brâncuși a fost un om credincios, el nu era un avangardist disolutiv și rebel – el a cântat în corul bisericii românești de la Paris și l-a așteptat pe Dumnezeu în atelierul său până în ultima clipă. El a fost perfect adecvat ambelor paradigme (cea occidentală și cea orientală). A trecut prin una și a știut ce urmărește cealaltă. Și el a împăcat chipul cioplit , cu interdicția chipului cioplit. A împăcat transcendența cu chipul cioplit, dar nu cu chipul exterior, nu cu carcasa, ci cu structura lăuntrică a ființei noastre. Fiindcă Brâncuși nu lucrează niciodată cu lucruri moarte. El se raportează permanent la viață”, a explicat Pavel Șușară.

În cadrul comunicării sale, criticul de artă Pavel Șușară a prezentat mai detaliat diferența între cele două tendințe în artele vizuale pe parcursul timpului – cea occidentală și cea orientală:

Arta fiind un document, o formă de cercetare a omului și a relațiilor sale cu lumea, dezvoltarea picturii este în strânsă dependență cu dezvoltarea societății. După Marea schismă din 1054, care a separat creștinismul în două ramuri, se observă două tendințe în limbajul artelor vizuale – cel axat pe carnalitate, material și cel orientat spre universul interior, spiritual, a menționat Pavel Șușară: „Am încercat să arăt care este diferența între lumea occidentală – cea spre care noi aspirăm, ne uităm cu jind, ne uităm așa ca peste gard, când nu avem voie să trecem, sau dacă trecem nu suntem întotdeauna primiți, așa cum trebuie – și lumea răsăriteană. Lumea occidentală și lumea răsăriteană – înseamnă cele două ramificări ale creștinismului, din care izvorăște de fapt arta și care a coagulat întreaga noastră istorie și întreaga noastră ființă – în colectivitate și în particular. După marea schismă din 1054, lumea occidentală a început să-și recupereze memoria clasică, greco-romană, antichitatea – atât în ceea ce privește cultura narativă, cât și în ceea ce privește cultura vizuală. Lumea cealaltă, din Orient, a rămas mai aproape de vechiul Testament, mai aproape de ideea de Dumnezeu invizibil, acorporal și intangibil. Care nu poate fi reprezentat. De aici și dezvoltarea picturilor sacre, a icoanei, care ne ridică mintea spre transcendent”.

Pictorul și curatorul italian Pietro Finelli, artist cu renume internațional, a prezentat participanților la aceleiași conferință o comunicare despre pictura actuală, între trecut, prezent și viitor, iar Maria Belașevschi, critic de artă din România, a vorbit despre școala Bell-Art și Pinacoteca din Iași.

Un interviu cu Pavel Șușară realizat în cadrul Bienalei Internaționale de Pictură puteți audia în file-ul atașat materialului.