„N-aș vrea ca unii cititori să cumpere cartea crezând că e vorba despre aur și despre pisici, pentru că nu e vorba nici despre aur și nici despre pisici”, a precizat scriitoarea.

„Aurul pisicii este o piatră prețioasă care seamănă cu aurul, dar nu este aur. Titlul acesta trimite la posibilele semnificații negative ale dragostei. Aurul pisicii arată că de multe ori dragostea are reflexe înșelătoare. Strălucirile ei trebuie interpretate altfel. Partea a doua a romanului arată aceste alunecări de sens și de semnificație ale vieții. În privința motanului Sebastian, el chiar a existat în viața mea, este un personaj autentic, l-am ales pentru că am ținut să aibă același nume cu Sebastian pe care-l iubea Monica, ca uneori ea să-i poată spună motanului ce nu-i spunea iubitului ei.”

În roman, timpul este transformat într-un personaj filozofic principal. Diversele forme și manifestări ale timpului din roman reflectă asupra „legăturii indestructibile dintre viață și literatură”, după cum a menționat Ioana Pârvulescu în cadrul evenimentului.

„M-a preocupat întotdeauna problema timpului, am urmărit-o și la alți scriitori. Unul dintre cei care au reprezentat pentru mine modele este Thomas Mann. În romanul lui, Muntele Vrăjit, problema timpului este foarte pregnantă. Eu m-am gândit de multe ori la felurile în care apare acolo timpul, ca personaj metaforic, pentru că nu apare în mod direct, dar e atât de important pentru celelalte personaje, încât într-adevăr este un fel de personaj, pentru că le determină existența.”

Potrivit romancierei, este dificil să scrii despre dragoste, pentru că riști să aluneci în sentimentalism, în clișee, sau să cazi în extrema cealaltă – să fii dur, cinic, să demonizezi dragostea sau să fii ultravulgar. Ioana Pârvulescu a reușit să găsească tonul potrivit în acest sens, după cum a menționat într-un interviu pentru Radio România Cultural și a reiterat această afirmație pentru Radio Chișinău.

„Primul lucru e să fii conștient de capcanele posibile și de pericolele în care pot cădea autorii care scriu despre dragoste. Romanele de dragoste pot să fie cu adevărat mai speciale, ca să nu cad în tot ce spuneați mai înainte. Deci, am fost conștientă de asta și în al doilea rând am încercat să fiu ca în toate celelalte cărți, în care nu apar aceste excese, și atunci cred că am scris tot cu tonul pe care l-am avut în precedentele mele romane.”

De asemenea, prozatoarea a participat pentru a doua oară la Festivalul Bookfest de la Chișinău, unde a întâlnit „un public cald, dornic să citească în limba română”.

„Am regăsit și anul acesta, la fel ca anul trecut, același public cald, dornic să citească în limba română. Nu întâmplător, astăzi este Ziua Limbii Române. Oameni de toate vârstele vin cu bucurie, ceea ce e minunat pentru un autor.”

Ioana Pârvulescu este o eseistă, publicistă, prozatoare, critic literar român, doctor în filologie și profesor la Facultatea de Litere din București, unde predă limba română modernă. La Editura Humanitas, a inițiat și coordonat colecția de literatură universală „Cartea de pe noptieră”. Romanele ei sunt traduse în 15 limbi europene. A obținut în două rânduri Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, pentru romanul „Viața începe vineri” (2013) și proza scurtă „O voce” (2018).