În luna iunie a acestui an, UE a deschis oficial negocierile privind viitoarea aderare a Republicii Moldova, iar Chișinăul preconizează cu precauție că țara ar putea deveni membru cu drepturi depline al blocului comunitar în 2030, scrie BBC. 

Alegerile actuale sunt primul test serios al Republicii Moldova pe această cale. Actuala președintă Maia Sandu pare favorită în campanie, dar de-a lungul celor patru ani de președinție, alegătorii au acumulat o serie de nemulțumiri la adresa sa.

Problemele pot veni și dintr-o direcție neașteptată: simultan cu alegerile prezidențiale, în țară are loc un referendum privind aderarea Republicii Moldova la UE. Orice alt rezultat decât o victorie încrezătoare a susținătorilor UE ar putea submina grav poziția lui Sandu și ar putea pune sub semnul întrebării continuarea integrării europene a țării.

În cele din urmă, marea necunoscută a acestei campanii este rolul oligarhului fugar Ilan Șor, care, potrivit forțelor de ordine, a construit o schemă de cumpărare de voturi de o amploare fără precedent cu bani de la Kremlin.

Prima intrigă: Primul tur sau al doilea

Majoritatea observatorilor sunt convinși că Maia Sandu va rămâne președinte. Sondajele arată că, în primul tur, ea va obține aproximativ o treime din voturi, devansându-și cel mai apropiat rival de aproximativ trei ori. Dacă ar fi să dăm crezare modelelor sociologice, în turul al doilea ea va depăși cu ușurință orice potențial concurent.

În plus, nu este încă sigur că turul al doilea va avea loc, deoarece sondajele sociale efectuate de companiile moldovenești măsoară starea de spirit doar a acelor alegători care locuiesc direct în țară.

În același timp, la ultimele alegeri prezidențiale, reprezentanții diasporei au exprimat mai mult de 15% din numărul total de voturi, 93% dintre aceștia votând pentru Sandu, amintește Jakub Pienkowski, specialist pe Moldova de la Institutul Polonez pentru Afaceri Internaționale (PISM), într-o discuție cu BBC.

Teoretic, dacă o situație similară s-ar repeta duminica aceasta, un al doilea tur ar putea să nu fie necesar.

Dar a compara 2024 și 2020 este o sarcină extrem de ingrată. Atunci, cetățenii Republicii Moldova care trăiau în țările vest-europene s-au mobilizat pentru a împiedica realegerea lui Igor Dodon, „prietenul lui Putin”, în funcția de președinte. Și Sandu era atunci liderul opoziției, iar speranțele pentru schimbări rapide în bine erau asociate cu numele ei. La acel moment, biografia sa nu includea încă patru ani de președinție, care sunt foarte greu de evaluat fără echivoc.

Sandu și-a construit actuala campanie pe tema integrării europene a Republicii Moldova – dat fiind faptul că procesul de aderare la UE a început în timpul guvernării sale, ea a devenit un simbol al apropierii de Europa.

Un alt fapt este că, la ultimele alegeri prezidențiale, Maia Sandu le-a promis cetățenilor Republicii Moldova lucruri mai concrete și tangibile – de exemplu, lupta împotriva corupției, îmbunătățirea bunăstării populației și reformarea sistemului de justiție. Dar Republica Moldova rămâne una dintre cele mai sărace țări din regiune, prețurile cresc, zeci de mii de cetățeni pleacă din țară în fiecare an, iar cel mai adesea vorbim despre tineri care nu văd perspective în țara lor natală.

Sandu găsește motive: a fost prea puțin timp pentru reforme radicale, iar sistemul vicios care a fost în vigoare timp de decenii se opune cu înverșunare schimbării. Evaluând cei patru ani de președinție ai lui Sandu, nu se poate face abstracție de circumstanțe care au puțin de-a face cu ea personal: epidemia de coronavirus, „războiul energetic” cu Rusia și, în cele din urmă, invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, care a perturbat lanțurile de aprovizionare și a schimbat radical situația generală din regiune.

Trebuie amintit că, în primele săptămâni după invazie, Sandu a păstrat o pauză, abținându-se de la a face declarații care ar putea fi interpretate ca sprijin pentru una dintre părțile implicate în conflict. Și abia mai târziu, după informațiile despre atrocitățile trupelor ruse de la Bucea și după semnalul politic de la Bruxelles privind disponibilitatea de a accelera integrarea europeană a Ucrainei și, în același timp, a Republicii Moldova, Maia Sandu și-a conturat în sfârșit poziția de susținere a Kievului și de accelerare a apropierii de UE.

„Sandu a pierdut astfel atuul pe care l-a folosit în campania precedentă: atunci, ea făcea apel la electoratul centrist. Acum ea s-a mutat în mod clar spre dreapta, spre „pro-europeni”. Pe de o parte, acest lucru nu este tragic: nu există alți actori importanți acolo, practic nu există concurență. Pe de altă parte, partea din societatea moldovenească care adoptă poziții pro-ruse sau sprijină orice „a treia cale” este destul de mare. Dacă acest mediu ar fi putut să-și desemneze propriul candidat unic, ar fi fost mult mai greu pentru Sandu să câștige”, spune Serhii Gherasimchuk, director executiv adjunct al centrului de la Kiev „Ukrainian Prism”.

Intriga a doua: Cine va termina pe locul doi?

Într-adevăr, este greu de spus care va fi factorul cel mai decisiv în alegerile din Republica Moldova: puterea Maiei Sandu sau slăbiciunea adversarilor președintelui în exercițiu.

Opoziția a abordat această campanie într-o stare complet dezorganizată, iar prezența a zece concurenți ai lui Sandu pe buletinul de vot, dintre care niciunul nu poate lupta cu adevărat, este cea mai bună dovadă în acest sens.

Există multe motive pentru care opoziția nu a putut sau nu a vrut să se unească. În primul rând, spune Vladislav Kulminski, director executiv al Institutului de Inițiative Strategice din Chișinău, acesta este jocul clasic al politicii interne moldovenești: pe de o parte, pare să existe o serie întreagă de politicieni care sunt împotriva președintelui, pe de altă parte, fiecare dintre ei vrea să fie eroul care îi va conduce pe ceilalți în luptă și nu vrea să cedeze această conducere altuia.

În al doilea rând, spune Valeriu Pașa, președintele centrului analitic Watchdog.md din Chișinău, ar fi o greșeală să credem că în Republica Moldova există un fel de electorat pro-rus unit care ar putea „cultiva” un astfel de candidat unic.

„Există victime moderate ale propagandei rusești care cred că «nu totul este atât de clar». Există oameni cu o gândire mai radicală – sunt mai puțini, dar sunt mult mai gălăgioși. Absența unui grup monolitic al electoratului supus influenței ruse a fost motivul nominalizării unui grup atât de divers de concurenți ai Maiei Sandu”, spune Valeriu Pașa.

În cele din urmă, nu trebuie să uităm că mulți consideră actuala campanie prezidențială drept o „încălzire” înainte de alegerile parlamentare programate pentru vara anului viitor. Și atunci participarea la cursa prezidențială pentru orice politician este o oportunitate de a „străluci” în fața alegătorilor, de a atrage atenția potențialilor investitori.

Cu doar câteva luni în urmă, se credea că principalul concurent al lui Sandu ar fi fost fostul președinte al țării, liderul Partidului Socialist, Igor Dodon. Surse BBC susțin că decizia acestuia de a nu participa la alegeri poate fi explicată destul de ușor: are puține șanse să o învingă pe Sandu în turul al doilea, iar o a doua înfrângere la rând i-ar putea duce pe sponsorii moscoviți ai lui Dodon la concluzia că nu există niciun viitor în a paria pe el.

Acesta este motivul pentru care socialiștii l-au nominalizat pentru funcția de președinte pe fostul procuror general Alexandru Stoianoglo, cel care apare cel mai adesea pe locul al doilea în ratingurile pre-electorale, cu un rezultat de aproximativ 10%.

Atuul lui Stoianoglo este imaginea de nou-venit în politică (el se autointitulează chiar candidat „apolitic”) și de luptător onest împotriva criminalității. El a fost îndepărtat din funcția de procuror general după ce partidul Maiei Sandu a câștigat alegerile parlamentare din 2021, când Stoianoglo a fost acuzat de corupție și abuz în serviciu. Cazul penal împotriva sa s-a destrămat ulterior, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că sistemul de justiție din Republica Moldova l-a privat pe fostul procuror general de dreptul la un proces echitabil.

În prezent, acesta candidează sub sloganul „Justiție pentru toți” și susține că, dacă va fi ales președinte, va continua cursul spre integrarea europeană, deși nu în forma în care se întâmplă acum. Cum se potrivește acest lucru cu nominalizarea sa din partea unui partid al cărui lider a avut o relație strânsă de lungă durată cu Vladimir Putin?

„Aceste declarații sunt pur și simplu încercarea lui Stoianoglo de a atrage cât mai mulți alegători de pretutindeni. Fostul procuror general pur și simplu s-a încurcat în mărturia sa”, râde Vladislav Kulminski.

Locul al treilea, conform rezultatelor majorității sondajelor de opinie, este ocupat de un veteran al politicii din Republica Moldova, un oligarh excentric și fost primar de Bălți, al doilea oraș ca mărime al țării, Renato Usatîi.

La începutul carierei sale, acesta s-a poziționat ca un politician pro-rus, ulterior l-a criticat pe Vladimir Putin pentru invazia Ucrainei, iar acum pledează pentru neutralitatea Republicii Moldova și pentru o „politică externă moderată”. În manifestul programului său, el afirmă: „Voi fi un președinte pentru toți oamenii buni. Dar voi fi un dictator pentru ticăloși și funcționari corupți”.

Ceilalți candidați, conform sondajelor, vor obține mai puțin de cinci procente din voturi.

Intriga a treia: Va funcționa rețeaua lui Shor?

Numele unuia dintre eroii principali ai campaniei electorale nu apare pe buletinele de vot, dar este absolut imposibil să vorbești despre politica moldovenească și să nu-l menționezi cel puțin o dată.

Este vorba despre Ilan Șor, un oligarh fugar care a fost condamnat în Republica Moldova la 15 ani de închisoare pentru participarea la „furtul secolului”: în 2014, un miliard de dolari, care reprezentau aproximativ 12% din PIB-ul țării, au fost retrași din trei bănci de stat moldovenești. Șor locuiește acum la Moscova, unde a fondat blocul de partide Pobeda și unde organizează în mod regulat congresele acestuia – participanții sunt aduși cu avionul din Republica Moldova, cu escală la Istanbul sau Erevan. Ilan Șor este considerat „mâna Kremlinului” în politica moldovenească.

Terenul este fertil pentru activitățile lui Șor în Republica Moldova: sentimentul față de Rusia în societate este semnificativ, iar mulți moldoveni, în conversațiile de zi cu zi, asociază aceeași creștere a prețurilor cu orientarea autorităților actuale „departe de Moscova”.

În ciuda sancțiunilor împotriva canalelor de televiziune rusești, semnalul acestora poate fi recepționat cu ușurință pe antenele de satelit disponibile pe scară largă, iar același serviciu Rutube, în ciuda rapoartelor guvernamentale privind blocarea acestuia, rămâne destul de accesibil.

Șor însuși nu poate participa la alegeri din cauza sentinței care a intrat în vigoare – iar reputația sa ambiguă nu i-a dat prea multe șanse. Comisia Electorală Centrală din Republica Moldova nu l-a înregistrat pe candidatul din partea blocului Pobeda al lui Șor, Vasile Bolea, din cauza unor probleme cu documentele. Cu toate acestea, potrivit comentatorilor moldoveni, mai mulți candidați asociați cu Ilan Șor sunt pe buletinul de vot.

Potrivit agențiilor moldovenești de aplicare a legii, echipa lui Șor a organizat o schemă pe scară largă de cumpărare a voturilor: doar în luna septembrie a acestui an, 15 milioane de dolari ar fi fost transferați din Rusia în Moldova în scopul direct de a mitui 130 000 de alegători.

Detaliile schemei sunt descrise într-o investigație a publicației Ziarul de Gardă: un jurnalist a participat timp de trei luni la întâlniri ale susținătorilor lui Șor și a descris în detaliu piramida uriașă de finanțare ilegală a partidelor legate de oligarhul fugar și mituirea alegătorilor.

Sistemul de aplicare a legii pare incapabil să contracareze în mod eficient o astfel de schemă de manipulare la scară largă în timpul campaniei: în ciuda rapoartelor oficialilor de securitate cu privire la blocarea a zeci de canale Telegram asociate cu Shor și structurile sale politice, altele noi apar imediat în locul canalelor închise, iar astăzi puteți deveni parte a „rețelei” în literalmente câteva clicuri.

Ilan Șor însuși, într-un comentariu pentru TASS, a numit acuzațiile de luare de mită împotriva sa un „spectacol absurd” și „o încercare de a distrage atenția de la problemele reale: sărăcia, corupția și brutalitatea poliției”.

Cu toate acestea, potrivit oficialilor de aplicare a legii și observatorilor intervievați de BBC, în Moldova s-a dezvoltat o situație complet fantasmagorică: un număr foarte mare de alegători au devenit parte a unei scheme gigantice de mituire, în care li se va spune cu cine anume ar trebui să voteze în aceste alegeri chiar în ultimul moment înainte de vot.

„Cum va folosi Șor rețeaua de alegători mituiți este o mare întrebare. Dacă vorbim despre 130 de mii de oameni, atunci asta înseamnă aproape 10% din numărul total de oameni care vor veni la alegeri, este un număr uriaș. El poate distribui aceste voturi între diferiți candidați, crescând astfel rezultatul acestora în alegeri, dar nu poate fi exclus să joace alături de cineva și să încerce să îl tragă în turul al doilea. Pentru cine anume va juca Șor nu se știe astăzi”, spune Valeriu Pașa.

„Dacă această rețea promovează un candidat, el va ajunge în turul doi, iar pentru asta va fi scos din alegeri, acest lucru poate fi folosit ca motiv de proteste. Prin urmare, nu m-aș aștepta ca alegerile să fie liniștite, pașnice și calme – miza este încă foarte mare”, admite Vladislav Kulminski.

Pe 17 octombrie, forțele de securitate locale au anunțat, de asemenea, că anumite forțe interesate din Rusia plănuiau să organizeze tulburări post-electorale în Moldova. Poliția și Serviciul de Informații și Securitate au raportat că, pe parcursul mai multor luni, mai mult de o sută de moldoveni au urmat cursuri de formare corespunzătoare – inclusiv, în special, fabricarea de explozibili, operarea dronelor și aspectele tehnice ale confruntării cu poliția – în Rusia și Bosnia și Herțegovina. Instructori asociați cu Wagner PMC ar fi luat parte la instruirea potențialilor instigatori ai tulburărilor, au adăugat forțele de securitate moldovenești.

La începutul lunii octombrie, Parlamentul European a condamnat „acțiunile ostile, interferențele și operațiunile hibride în creștere ale Rusiei în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din Republica Moldova”.

Intriga numărul patru: Ce se va întâmpla cu referendumul?

Paradoxal, sursa unor probleme destul de mari pentru autoritățile de la Chișinău în această duminică ar putea fi o inițiativă concepută chiar de echipa Maiei Sandu. Este vorba despre un referendum privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Totuși, aceasta este o descriere destul de condiționată a ceea ce anume le vor cere autoritățile cetățenilor republicii. Pe 20 octombrie, la secțiile de votare, aceștia vor primi un buletin de vot în care vor fi întrebați ce părere au despre faptul că parcursul țării spre integrarea în Uniunea Europeană este enunțat în preambulul Constituției sale, dar și despre faptul că viitoarea aderare a Republicii Moldova la tratatele fundamentale ale UE va fi realizată prin votul majorității componenței constituționale a parlamentului.

Chiar și susținătorii înfocați ai lui Sandu sunt de acord că orice rezultat al referendumului va avea o semnificație exclusiv politică – nu poate, prin definiție, să accelereze progresul Republicii Moldova către aderarea la UE.

„Probabil că echipa lui Sandu a conceput inițial referendumul ca pe un fel de eveniment în cadrul campaniei electorale prezidențiale, ca pe o încercare de a-și mobiliza votanții, votanții proeuropeni. Cum ar fi, chiar dacă sunteți oarecum dezamăgiți de Sandu și de președinția ei, veniți și votați pentru UE. Și, în același timp, participați la alegerile prezidențiale”, spune Gherasimchuk.

Sociologia arată că în societatea moldovenească nu există o majoritate covârșitoare, ci o majoritate care susține integrarea statului în Uniunea Europeană. Prin urmare, organizarea unui astfel de referendum părea o mișcare câștigătoare din partea autorităților proeuropene. Dar inițiatorii referendumului, aparent, nu se așteptau ca adversarii lor să se implice pe deplin în acest joc.

Într-o situație în care forțele pro-ruse nu au reușit să propună un singur candidat prezidențial puternic, „referendumul european” a devenit punctul de aplicare al eforturilor lor. Ca urmare, în Republica Moldova a fost lansată o campanie la scară largă împotriva integrării europene – pe rețelele sociale, pe Telegram, pe YouTube, în pliante distribuite în cutiile poștale.

Există trei linii principale de atac asupra apropierii țării de Uniunea Europeană.

În primul rând, aderarea Republicii Moldova la UE ar conduce la intrarea țării într-un război împotriva Rusiei. În cadrul acestei narațiuni, potențialul alegător este rugat să își amintească dacă războiul a început din dorința Ucrainei de a se apropia de UE și, în consecință, dacă acesta este viitorul pe care alegătorul îl dorește pentru țara sa natală.

În al doilea rând, integrarea în Uniunea Europeană este identificată de oponenții săi cu un atac decisiv asupra „valorilor tradiționale”. Pe internet circulă știri false conform cărora Chișinăul ar fi fost obligat să organizeze în mod regulat parade gay și să legalizeze căsătoriile între persoane de același sex după aderarea țării la UE. De asemenea, se spunea că aderarea la UE ar duce la închiderea bisericilor ortodoxe din țară.

În sfârșit, în al treilea rând, se afirmă că aderarea Republicii Moldova la UE va duce automat la o creștere a prețurilor pentru toate bunurile și serviciile, fără excepție. Și în acest caz, bogații europeni vor cumpăra bogăția națională – pământurile fertile ale Republicii Moldova – pentru aproape nimic.

Chișinăul încearcă să combată valurile de dezinformare pe tema integrării europene, dar eficiența eforturilor sale rămâne discutabilă. Iar rezultatele sondajelor, potrivit cărora numărul cetățenilor moldoveni care intenționează să voteze pentru integrarea europeană depășește ușor numărul celor care se opun apropierii de UE, nu permit autorităților să se culce pe lauri: încă nu se știe cât de mare va fi influența „rețelei Ilan Șor” asupra acestei alinieri.

Rezultă deci că un rezultat pozitiv al referendumului va da bine, dar, în general, nu va aduce niciun bonus suplimentar apropierii Republicii Moldova de UE – procesul de negocieri de aderare a început deja în mod oficial, iar referendumul nu îl va accelera în niciun fel. Un rezultat negativ va trimite un semnal politic foarte puternic Uniunii Europene, care are o mulțime de sceptici cu privire la aderarea țării.

„Va fi extrem de dificil pentru conducerea UE să își continue politica față de Republica Moldova ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Procesul integrării noastre europene va fi înghețat nu pentru ani, ci pentru decenii. Moldova, în esență, va accepta să rămână o „zonă gri” între Vest și Est”, spune Vladislav Kulminski pentru BBC.

Și, desigur, un rezultat negativ al referendumului va fi un adevărat cadou pentru Moscova, o fundație pe care se va putea construi o structură pentru participarea forțelor politice pro-ruse la alegerile parlamentare din 2025.

Intriga numărul cinci: Ce se va întâmpla în continuare?

Sfârșitul campaniei prezidențiale marchează imediat începutul unei noi campanii – cea parlamentară.

Republica Moldova este o republică parlamentară și, dacă ne luăm după litera legii, prim-ministrul țării are mult mai multe puteri decât președintele.

Cu toate acestea, Maia Sandu este încă liderul informal al partidului de guvernământ Acțiune și Solidaritatea și, în esență, supraveghează guvernul lui Dorin Recean, spune Jakub Pienkowski de la PISM Varșovia.

Atât timp cât această situație persistă, mecanismul puterii de stat funcționează mai mult sau mai puțin corect.

Dacă opoziția Maiei Sandu formează o majoritate în parlament la următoarele alegeri parlamentare, idila va lua sfârșit. Iar probabilitatea unui astfel de scenariu nu este zero: potrivit sondajelor, Partidul Acțiune și Solidaritatea conduce în clasamentul popularității partidelor, însă votanții săi nu sunt suficienți pentru a crea o mono-majoritate.

Acesta este motivul pentru care rezultatele alegerilor prezidențiale sunt atât de importante: pentru unii dintre participanți, acestea vor deschide perspective pentru crearea propriei forțe politice și intrarea în următoarea configurație a parlamentului, pentru alții vor deveni un subiect de negociere privind cooperarea viitoare. În cele din urmă, spune Serghei Gherasimchuk, pentru Moscova sarcina principală a acestor alegeri este un fel de inspecție a candidaților, determinând ce grad de pro-rusism „merge cel mai bine” pentru alegătorul moldovean actual – cu un ochi pe alegerile parlamentare, desigur.

Dar, desigur, toate aceste considerații vor fi relevante doar dacă Republica Moldova reușește să organizeze alegerile din 20 octombrie fără a aluneca în scenarii de criză.

„Dacă un stat mic ca Republica Moldova, în aceste condiții de interferență externă inimaginabilă, dezinformare și corupere în masă a alegătorilor, finanțare ilegală a candidaților, alte metode hibride de influență, dovedește că democrația sa este capabilă să depășească toate acestea, atunci acesta va fi un precedent foarte important”, spune Valeriu Pașa.

„Aceasta va arăta că modelul democratic de dezvoltare este capabil de o anumită autoapărare”, mai subliniază expertul.