Cătălin Bordeianu, scriitor, profesor universitar, director adjunct ICR Chișinău:

„În 1928, Gherman Pântea scrie aceste rânduri ca unul care a scris și a făptuit istoria în același timp. Unul dintre personajele nedrept văzute de istoriografia contemporană a momentului 27 martie 1918 este și Gherman Pântea.

De fapt, o clasă politică se naște prin poziția pe care o are la un moment dat. E greu să ne dăm seama acum că această mare unire a României se face pe cale eminamente politică. Este vorba de un demers intern și internațional, un dialog permanent cu forțele politice din interior și din exterior.

Este o bătălie diplomatică care aduce în prim-plan mari personalități, care își pun în slujba acestui ideal întreaga cultură, întreaga disponibilitate, uneori sănătatea și de cele mai multe ori își atrag oprobiul public al unora, felicitările altora, dar rămân cu gustul amar al alergătorului de cursă lungă, care își dă seama că după o bătălie câștigată pot urma zeci de înfrângeri. Iar acestea se răsfrâng atât în viața personală, cât și în viața societății.

Modul în care aceste personalități abordează situații distincte de acest fel, dau soluții pentru viitorul de atunci, care acum e trecutul nostru. Rolul lui Gherman Pântea în Unirea Basarabiei cu România este unul efectiv, acela de inițiator al mișcării naționale în rândul militarilor moldoveni”.