Ioan Măric, "bădița Chagall", cum ne-am obișnuit să-i spunem, e cel mai autentic dintre „naivii” artei românești. Cuvântul "naiv" se referă însă doar la încadrarea artei lui. "Măric a plecat de la frumosul satului românesc, obiceiuri, tradiții. Dumnezeu l-a hărăzit, are dar, har. Plecând de la aceste realități folclorice, el și-a făcut un nume, a realizat o operă. A devenit mai frumos decât era, mai bogat decât era. Deja nu mai este o naivitate aici, este altceva. A prins un pic de expresionism german", spunea scriitorul Radu Cârneci, care îl cunoaște pe Măric "din copilăria artei sale", de la începuturi, când învăța să-și strunească harul sub bagheta marelui artist plastic Ilie Boca la Bacău.

 "Ioan Măric și-a păstrat filonul frust și popular, care este coerent. A reușit să-și creeze un brand, cu care a avut succes și în țară, și în străinătate. Este un curent viu și productiv. Cultura populară în România este în continuare vie prin astfel de oameni", a spus și una dintre... colegele de școală de artă populară ale pictorului, astăzi reputat critic și istoric, scriitoarea Magda Cârneci.

Departe de a fi un "naiv" în existența lui, Ioan Măric este "un om curat", așa cum sunt oamenii de pe la țară, nepervertiți de lumea cu care intră în contact, fie că acest "contact" se consumă la Bacău, la București, la Nantes sau la Bruxelles - unde, apropo, pictorul ajunge atât de des, încât ar trebui să i se dea cetățenia.

În ciuda uriașului impact pe care îl are în străinătate arta sa, "naivul român" Ioan Măric rămâne un țăran autentic, care "interpretează malițios tradițiile, proverbele, zicătorile, viața rurală, a la Creangă...".

Dar să-l lăsăm pe artist să-și mărturisească bucuria de a picta! "Izvorul meu de inspirație este satul, precum o ladă de zestre cu obiceiuri, datini, luate de la lume și înapoi la lume date. Paleta și gama de culori le am de mic copil. Eu am fost autodidact, dar am mers la școală pentru a-mi organiza o compoziție. Mi-am păstrat stilul și așa am reușit să merg mai departe. Eu sunt autentic. În toate lucrările mele mă reprezint eu. Ca să pot lucra cu personaje, e mai ușor să fiu eu. În satul meu natal, Luncani, au fost organizate expoziții la biserica de lemn, monument de arhitectură, Vovidenia".

Într-un an, părintele Gânju i-a făcut expoziție de jos, din sat, până sus la biserică, punând tablourile pe gardurile de pe uliță și apoi pe peretele bisericii. "Ulița unde am crescut și am umblat din toamnă îmi poartă azi numele. Ulița Pictor Ioan Măric!" Ce poate fi mai frumos de atât? Poate faptul că în comună există și un muzeu de pictură naivă, la Luncani. "Pictura naivă, care este arta mută, vorbește întotdeauna în locul meu. Compoziția vorbește de la sine. Personajele sunt «eu» și toată acțiunea este distractivă", mai spune pictorul, care nu se desparte niciodată de soția sa, dna Niculina, căreia îi spune, de-o viață, "șefa"... Iar "șefa" ține în frâu lumea reală, pentru ca pictorul să se simtă puternic în lumea lui de culori. 

Ziceam că pictorul e (aproape) la fel de cunoscut în Franța ca și în România, fiind prezent adeseori în tabăra de pictură Saint Jean de Monts. "Am fost acolo la cel mai mare colecționar de pictură, care are o sală de expoziție permanentă Ion Măric. Ce am văzut acolo n-am să uit niciodată. Mai am multe locuri de vizitat, cum ar fi, de exemplu, Muzeul Jules Verne. Am foarte multe subiecte de pictat! Tot «din mâini» vorbesc cu francezii. Nu am avut posibilitatea să învăț. Tata a spus că nu mă face nici doctor, nici popă, nici nimic. De pictor nu a spus...", ne mai spune el.

"Pe copiii din Luncani i-am adus într-un an la Biblioteca Județeană din Bacău cu obiceiuri de Anul Nou. Eu nu am văzut niciodată o bibliotecă așa de mare. Printre copii sunt foarte mulți talentați, dar mai trebuie puțin îndrumați. Câțiva ani la rând, în luna martie, am avut întâlnire cu elevii de ieri care azi sunt artiști: Cașcaval sau Dan Verona. Era o bucurie întâlnirea cu copiii satului, profesori și învățători", conchide pictorul. 

A luat „pe mâna sa” câțiva tineri talentați, unii dintre ei au și confirmat. Așa cum s-a întâmplat și cu Laurențiu Răzvan Lăcătușu - Laur, un tânăr cu dizabilități motorii, care astăzi își deschide încă o expoziție personală la Bacău, după ce i-a fost învățăcel maestrului naiv.

Târziu de tot, când nimeni nu se aștepta, Bădița Ioan Măric a dat examen la facultate. La Universitatea din Iași, unde studiază acum istoria și pedagogia artei. E student în anul II deja, la 70 de ani împliniți. Unii se temeau că-și va pierde naivitatea, intrând la școli înalte. Părerea mea e doar că el trasează un contur mai sigur ingenuității cu care privește dintotdeauna lumea.

Sursa: antenasatelor.ro