La sesiunea din 17 februarie, care a anticipat audierea statului la CEDAW, reprezentanții Oficiului Avocatului Poporului și-au prezentat opiniile la subiectul vizat. Potrivit raportului ombudsmanului, cadrul legal național privind egalitatea dintre femei și bărbați corespunde angajamentelor internaționale. Cu toate acestea, implementarea acestuia lasă de dorit, iar femeile se confruntă cu discriminare și inegalitate.

În raport se menționează faptul că autoritățile moldovenești au adoptat măsuri pentru implicarea mai activă a femeilor în viața publică. Astfel, a fost modificată legislația electorală, prin care se stabilește că listele de candidați la alegerile parlamentare și locale vor fi întocmite cu respectarea cotei minime de reprezentare de 40% pentru ambele sexe. Cu toate acestea, datele statistice arată că măsurile luate de stat nu sunt suficiente pentru implicarea femeilor în viața publică și politică.

Totodată, persistă stereotipurile de gen, mentalitățile patriarhale bazate pe gen în ceea ce privește rolurile și responsabilitățile femeilor și bărbaților în familie și în societate. Astfel, potrivit studiului „Bărbații și egalitatea de gen în Republica Moldova” din 2015, 90,5% dintre bărbați și 81,5% dintre femei consideră că cel mai important lucru pentru o femeie este menajul și gătitul pentru familie.

În Raport se mai menționează că violența împotriva femeilor și fetelor este una dintre cele mai frecvente forme de încălcare a drepturilor omului în Republica Moldova. 63% dintre femeile din Republica Moldova au fost supuse pe parcursul vieții unui anumit tip de violență (psihologică, fizică sau sexuală) din partea partenerului. În același timp, doar 8,4% dintre femeile abuzate au raportat poliției cazul.

Avocatul poporului în Raportul pentru CEDAW mai accentuează că Republica Moldova nu a ratificat Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice. Guvernul a adoptat proiectul de lege privind ratificarea Convenției la 27 decembrie 2019, dar cu rezerve pentru articolul 30, §2 și articolul 59.

Articolul 30 – Compensație

1. Părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că victimele au dreptul de a pretinde compensații de la agresori pentru oricare din agresiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenție.

2. Acelora care au suferit vătămări corporale grave sau deteriorarea sănătății li se va acorda o compensație adecvată din partea Statului, în măsura în care prejudiciul nu este acoperit din alte surse, precum agresorul, asigurarea sau pensii medicale și sociale finanțate de Stat. Acest fapt nu împiedică Părțile să pretindă retragerea pentru compensația acordată din partea agresorului, atâta timp cât este acordată atenția cuvenită siguranței victimei.

Articolul 59 – Statutul reședinței

1. Pârțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimelor, al căror statut al reședinței depinde de acela al soțului(iei) sau al partenerului(ei), așa cum este recunoscut acesta de legislația internă, în caz de destrămare a căsătoriei sau a relației, le este acordat, la cerere, în cazul unor situații deosebit de dificile, un permis de ședere autonom, indiferent de durata căsătoriei sau a relației. Condițiile referitoare la acordarea și la duratapermisului de ședere autonom sunt stabilite de legislația internă.