În vârstă de 78 de ani, acesta din urmă a fost în îndelugata sa carieră politică socialist și ecologist. Totuși, el nu se încadrează în tiparul clasic al politicianului ecologist, nu a fost văzut niciodată mergând pe bicicletă și a mărturisit că-i plac mașinile puternice.

Van der Bellen, un politician progresist, liberal, pro-UE și deschis față de primirea migranților, a câștigat și scrutinul din 2016, în fața candidatului conservator Norbert Hofer, un eurosceptic adversar al primirii migranților. Rezultatul strâns al acelor alegeri a evidențiat polarizarea societății austriece în jurul acestor două orientări politice opuse, cea progresistă și cea conservatoare.

În cei șase ani care au trecut de atunci, Austria, o țară tradițional stabilă politic, a schimbat cinci premieri. Scandalurile de corupție în care au fost implicate Partidul Popular (OeVP) și formațiunea naționalistă Partidul Libertății (FPOe) au provocat o cascadă de crize guvernamentale și alegeri anticipate, astfel că Van der Bellen, deși este un președinte cu rol pur protocolar și fără prerogative executive a părut a fi o figură solidă, care a îndemnat la calm și încredere în instituții.

Tensiunilor politice li s-a adăugat politica guvernamentală haotică de combatere a pandemiei, fiind impuse numeroase perioade de izolare și inclusiv vaccinarea obligatorie, creându-se astfel o breșă în societate între cei care au acceptat aceste măsuri, pentru binele comun, și cei care le-au respins văzându-le drept un atac împotriva libertății individuale.

Susținut de partidele progresiste, respectiv de liberali, social-democrați și de formațiunea sa, Van der Bellen este cotat în sondaje cu procente cuprinse între 51% și 58% din intențiile de vot, ceea ce i-ar permite să evite un tur doi, în care ar risca să se confrunte cu unul dintre cei patru candidați foarte conservatori.

Partidele de dreapta, în special Partidul Libertății, îl acuză că face parte dintr-o elită politică deconectată de oameni și că protejează actuala coaliție formată din Verzi și OeVP, ținta nemulțumirii populației față de creștere inflației și a prețului energiei.

Partidul Libertății este singurul dintre cele cinci partide parlamentare care prezintă un candidat în acest scrutin, Walter Rosenkranz, cotat însă în sondaje cu numai circa 16% din intențiile de vot, sub scorul partidului său.

Acesta are însă trei concurenți care se adresează electoratului conservator, respectiv Tassilo Wallentin, un fost jurnalist, Michael Brunner, fondatorul unui partid antivaccinist, și Gerald Grosz, fost lider al FPOe.

Mai la stânga față de Van Der Bellen candidează Dominik Wlazny, solist al unei trupe punk-rock și lider al ''Partidului Berii''.

Ultimul candidat este întreprinzătorul Heinrich Staudinger, care a preluat ca slogan electoral mesajul ''Faceți dragoste, nu război!'' și, la fel ca FPOe, se opune sancțiunilor împotriva Rusiei.