Inițial a fost menajeră la o familie de francezi, iar între timp a studiat și a acumulat cunoștințe, care au ajutat ulterior să fie la cârma unei firme testare a dronelor.

„Lucram la școală, predam limba franceză, eram directoare de școală, dar în ultimul timp voiam să mă regăsesc pe mine și să le aduce ceva nou copiilor mei. Mă gândeam ce aș putea să le ofer eu în viitor, cum aș putea să schimb lucrurile? Nu prea vedeam viitor nici pentru ei, nici pentru mine. Dorința de a face o schimbare, de a-mi crește aripi m-au făcut să plec. Am lucrat mai întâi într-o famile cu doi copiii, nu-mi era rușine. Eu știam că acest serviciu este doar pentru o perioadă de tranziție, ca să mă pregătesc de o altă profesie. Căutam ieșiri, uși, ferestre, ca să-mi găsesc ceva care să-mi plac și am ajuns într-o societate de drone. Aici mi-au crescut aripile și am lucrat cu toată firea mea. Seara învățam foarte mult”, ne-a povestit Maria Caprian. 

Ea se consideră o norocoasă pentru că nu s-a ciocnit de stereotipuri despre străini, iar cunoașterea limbii franceze a ajutat-o să se integreze repede în societatea franceză.

„Oamenii mă respectau. Chiar în prima familei la care lucram, la început doamna mă întreba dacă știu unele cuvinte, iar eu îi răspundeam cu alte cuvinte mai complicate, mai literare în franceză și îi spuneam care sunt sinonimele acestor cuvinte. Peste o lună, ea și soțul ei au făcut o cină în cinstea mea, m-au întrebat care sunt bucatele lor preferate. Domnul a deschis osticlă de vin alb, și a zis: „Maria, noi ridicăm paharul axcesta de vin în cinstea ta, pentru că ai venit de la capătul lumii și vorbești franceza mai bine ca mulți francezi!”. Ei se mândreau cu mine și când venea cineva, spuneau mereu: „Maria noastră vorbește o limba literară, vorbește limba din Larousse”.

Maria Caprian susține că prin muncă a devenit directoarea unei companii care construiește drone într-un oraș francez. Ea povestește că nu și-a imaginat niciodată că viața ei va lua o astfel de turnură.

„În prezent dirijez o companie de drone. Am creat această societate din 2016, dar cu o experineță din 2003, dintr-o altă companie unde am început ca secretar, apoi am făcut juridică, administrație. Apoi mi s-a propus să dirijez o filială a acestei companii. Societatea-mamă lucrează cu drone inedite, unice în lume, destinate centralelor nucleare, scopul meu a fost să mă consacr serviicilor pe care le pot face dronele. Adică noi testăm diferite fuincții ale dronelor. În 2017 am inventat câteva piese pentru a trata omizile, pescărușii, care aduc foarte multe daune. Am și inventat o dronă nouă destinată inspecțiilor în tuneluri, pasaje subterane, șeminee”, susține femeia de afaceri. 

Ea spune că deocamdată nu intenționează să se întoarcă definitiv în R. Moldova,  și mărturisește că se consideră o „persoană cu două țări și două limbi”.

„Cred că ne tragem dintr-un neam foarte muncitor și m-am integrat foarte repede și nu am avut alte probleme, decât dorul de copiii. Îmi lipsesc locurile natale, de două ori pe ani revin în R. Moldova. Eu nu pot să zic că Franța e țara mea sau R. Moldova e țara mea, nu m-am dezis de niciuna, am două limbi, două case. Când revin în R. Moldova mă bucur de fiecare mărunțis, de fiecare fir de iarbă, de fiecare copac. În Franța e un ritm în „stil meteorit”, de care nu poți rămâne în urmă. În R. Moldova este o stare de relaxare: îmi place să stau pe malul Nistrului, să beau apă din fântănă, să culeg fructe și legume”, mai spune Maria Caprian. 

Autor: Cristina Păpușoi