Unirea a fost facilitată de prăbușirea imperiului țarist și încurajată și de amenințările la care era supus teritoriul dintre Prut și Nistru. Chiar și așa, a fost  nevoie de un proces care a durat câteva luni până când unirea a putut avea loc.

La sfârșitul lunii octombrie 1917, Basarabia își proclamă autonomia, alături de alte provincii din Imperiul Rus -  Polonia, Letonia, Georgia, Finlanda, Lituania și chiar Belarus și Ucraina.

Tot atunci este înființat Sfatul Țării, parlamentul Republicii Democratice Moldovenești, denumire pe care și-o atribuise provincia românească dintre Prut și Nistru după proclamarea autonomiei față de fosta metropolă. Președinte al Sfatului Țării este ales profesorul și omul politic Ion Inculeț.

Inaugurarea Sfatului Țării, proclamarea autonomiei, iar apoi a independenței față de Rusia, în ianuarie 1918, avea loc în condițiile unui haos general în fostul Imperiu Țarist, afectat de revoluția din Februarie, apoi de puciul bolșevic și de războiul civil declanșat de acest puci.

Haosul cuprinde și Basarabia, invadată de elemente criminale și bande de dezertori ruși de pe fronturile primului război mondial. Tensiunile cresc mai ales după pretențiile teritoriale înaintate de Ucraina care și ea se detașase de Rusia și care proclamă Basarabia ca teritoriu al său. Tânărul stat nu mai poate face față provocărilor cu care se confruntă, iar existența sa este pusă în pericol.

În aceste condiții, pe 27 martie 1918, Sfatul Țării votează actul Unirii cu România, cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri.

Basarabia devine prima provincie românească care se unește cu Vechiul Regat, marcând, astfel, începutul Marii Uniri din 1918. Unirea cu Basarabia a fost urmată, octombrie, de cea cu Bucovina și, la 1 decembrie, de unirea cu Transilvania.