Potrivit istoricilor, au fost duși în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice oamenii cei mai înstăriți, dar și cei care erau percepuți ca o amenințare la adresa URSS. La Monumentul Deportaților din preajma Gării de Trenuri din Chișinău, în această dimineață oameni simpli au venit să depună flori și au păstrat un minut de reculegere în memoria victimelor deporatărilor. 

Cu lacrimi în ochi și amintiri dureroase în suflet mai multe persoane, victime sau rude ale deportaților,  au venit astăzi, pe o ploaie torențială, de la zeci de kilometri distanță și au depus flori la Monumentul Deportaților, ridicat pe locul unde acum mai bine  de șapte decenii, au fost urcați în vagoane de vite și trimiși în ținuturi îndepărtate, zeci de mii de români basarabeni.

Mulți dintre aceștia nu s-au mai întors niciodată înapoi.

După primul an de ocupație sovietică, proprietatea privată a fost scoasă în afara legii, și a început organizarea colhozurilor. Ilegală a devenit și religia, în locul acesteia a început promovarea ateismului militant, iar autoritățile sovietice au trecut la acțiuni mai dure împotriva așa-numiților ”dușmani ai poporului”, potrivit istoricului Marius Tărâță.

Deportările au avut rolul de a distruge întâi de toate elitele, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, spune un alt istoric .
 
Deportările, care au țintit în special populația intelectuală, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, susține și istoricul Ion Varta. Datele oficiale arată că aproximativ 70 de mii de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și Kazahstanul de Nord,  în cele trei valuri de deportări. Potrivit lui Ion Varta această cifră ar fi însă cu mult mai mare.

”Eu cred că este vorba de aproximativ 80 de mii de persoane deportate, părinți, copii, bunici. Foarte mulți copii. Sunt cazuri când copiii nu aveau nici un an, erau în fașă și au fost și ei deportați. Ce vină aveau ei fața de regimul sovietic de ocupație? De fapt toată lumea a fost absolut nevinovată. Toți cei care au fost deportați nu avea nicio legătură cu învinuirile absolut stupide. Era floarea națiunii, cea mai harnică parte a populației, care a reușit prin muncă asiduă să-și agonisească niște bunuri”,  a declarat Ion Varta.
 
 
 
 
Deportările au avut rolul de a distruge elitele, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri.
Datele oficiale arată că aproximativ 25 de mii de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică.
Au urmat alte doua valuri în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.