Eclipsa totală de Soare este vizibilă din 12 provincii din Indonezia, între care se numără: Sumatra, Borneo, Kalimantan, Maluku, Sulawesi, precum și din locuri aflate în Oceanul Pacific.

Eclipsa Solară totală este considerată ca fiind unul dintre cele mai impresionante fenomene astronomice vizibile de pe Pământ. Faza maximă a eclipsei totale de Soare din 2016 are o durată de 4 minute și 9 secunde, potrivit site-ului eclipse.gsfc.nasa.gov.

Observatorii din nordul și estul Australiei, din Indonezia, Malaezia, Filipine, Papua Noua Guinee, Cambodgia, Myanmar, Vietnam, Thailanda, China, Japonia și Alaska se pot bucura de o eclipsă parțială de Soare, potrivit site-ului timeanddate.com.

Luna martie a fost marcată și de un alt fenomen astronomic — planeta Jupiter a fost vizibilă din orice punct de pe Terra, fără telescop, pe 8 martie.

Tot în luna martie se va produce și cea de-a doua eclipsă a anului 2016, pe data de 23 și va fi o eclipsă de Lună prin penumbră, vizibilă în Asia, în Australia, în Pacific și în vestul Americii.

Următoarele eclipse vor avea loc în luna septembrie, respectiv în prima zi a lunii se va putea observa din Africa, din Oceanul Indian, o eclipsă inelară de Soare, iar pe 16 septembrie eclipsa de Lună prin penumbră va putea fi urmărită din Europa (și din România), Africa, Asia, Australia, din vestul Oceanului Pacific.

O eclipsă de Soare se produce întotdeauna la Lună Nouă (LN), deci când Soarele este conjunct cu Luna.

Eclipsele de Soare pot fi de trei tipuri: parțiale, inelare și totale. Avem cam o eclipsă totală la 40 de ani, vizibilă din aceeași regiune de pe Pământ. Cele parțiale sunt mai dese și se produc atunci când Luna trece peste discul Soarelui, neacoperidu-l complet.

O eclipsă totală de Soare este unul dintre cele mai spectaculoase fenomene astronomice și are o fază parțială și o fază de totalitate. O eclipsă totală de Soare este importantă pentru că discul Soarelui este complet acoperit, în așa fel încât specialiștii pot studia coroana solară. Cu cât activitatea solară este mai intensă, cu atât coroana solară este mai spectaculoasă și multitudinea de fenomene solare mai interesante. E vorba de explozii și protuberanțe solare, care pot fi studiate, filmate și fotografiate. Instrumentele, numite coronografe, se folosesc pentru simularea unei eclipse, pentru a putea fi studiată această coroană, dar ele nu pot face ce face Luna. Ea acoperă atât de bine discul solar dintr-o pură coincidență: este de circa 400 de ori mai mică decât Soarele, dar este tot de circa 400 de ori mai aproape de noi decât Soarele. Rezultatul: cele două astre apar pe cer cu un diametru aproape identic. Deci, fără această coincidență, nu ar mai avea loc eclipse de Soare.

În secolul trecut, au avut loc 70 de eclipse, care s-au produs, în medie, o dată la 18 luni, și din care puține au putut fi observate cu atenție, deoarece majoritatea nu au fost vizibile decât de pe mare sau din regiuni greu accesibile, precum Antarctica sau Groenlanda.

Ultima eclipsă totală de Soare vizibilă în România s-a produs la 11 august 1999.

Mileniul trei a debutat cu prima eclipsă totală de Soare, la 21 iunie 2001, vizibilă în Africa australă, cu banda de totalitate în Angola și Madagascar. Pentru următorii 35 de ani, astronomii au prognozat 27 de eclipse totale de Soare.

Următoarele două eclipse totale de Soare vor avea loc la 12 august 2026 și 23 august 2044.

Eclipsa totală de Soare care se va produce pe 3 septembrie 2081 va fi vizibilă în anumite regiuni ale României ca o eclipsă parțială. De asemenea, eclipsa din 23 iulie 2093, va fi inelară pentru nordul și estul României. Eclipsa din 13 iulie 2075 va fi una parțială foarte mare, pentru că doar la câțiva km nord de granița nordică a României, în Ucraina va trece pata de umbră a Lunii și eclipsa va fi inelară. Următoarea eclipsă totală de Soare vizibilă în București va avea loc abia în 2236.

Eclipsa este un fenomen natural cunoscut de mii de ani. Există consemnări ale eclipselor cu cel puțin 4.000 de ani î.Ch. Primele observații serioase au fost făcute în urmă cu două milenii și jumătate de babilonieni, apoi astronomul grec Ptolemeu a elaborat, către anul 150 al erei noastre, veritabile calcule.

În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că Soarele sau Luna au fost înghițite de balaur sau de dragon. Dispariția Soarelui în plină zi era identificată cu cele mai teribile evenimente, ca de exemplu moartea unui mare conducător, declanșarea sau întreruperea unui război.

În Grecia antică, cei ce îndrăzneau să spună că eclipsa se produce prin interpunerea Lunii sau a Pământului erau arși de vii. Se credea că eclipsa se datora puterii unor formule magice. Aztecii posteau de frică în timpul eclipsei, femeile se flagelau, iar fetele își luau sânge din braț. În India, se spunea că, la eclipsă, un demon își întinde ghearele negre peste aștri, vrând să-i smulgă. Chinezii credeau, pe vremuri, că eclipsele sunt pricinuite de un geniu al răului, care acoperă Soarele cu mâna dreaptă și Luna cu mâna stângă. Și francezii credeau că eclipsele sunt semne prevestitoare de rău. Marea eclipsă din 1033 a fost socotită ca o premoniție a morții regelui Robert, iar o alta, din 1074, ca o prezicere a conspirației lorzilor Catesby si Percy din Anglia. Ca să nu mai spunem de faptul că în antichitate armatele refuzau să lupte din cauza unei eclipse.

După cum se poate observa, eclipsa totală de Soare a fost socotită un fenomen perturbator și interpretată ca factor malefic, prevestitor de evenimente cu consecințe inimaginabile în destinul oamenilor.