Doamnă Angela Grămadă, care este semnificația vizitei vicepremierului ucrainean Oleksii Reznikov la Chișinău? Am observat în ultima perioadă un interes sporit al Ucrainei pentru Chișinău, care ar fi motivele?

Cred că unul dintre motivele pentru care delegația ucraineană a venit atât de rapid la Chișinău, deși există protocoale diplomatice care pot fi invocate, este și modul în care nu a fost gestionată strategia de comunicare în ceea ce privește plăcuțele transnistrene. Partea ucraineană a introdus acel termen limită pentru plăcuțele transnistrene, iar partea moldovenească nu a reușit să comunice corect ce s-a întâmplat de fapt și dacă au cerut sau nu în mod oficial extinderea acestui termen. Prin faptul că Oleksii Reznikov a venit la Chișinău atât de rapid și s-a întâlnit inclusiv cu Vladislav Kulminski (vicepremierul moldovean pentru reintegrare, n.r.), este un gest din partea Ucrainei de a demonstra că problema transnistreană nu mai este o fiță pentru autoritățile de la Kiev, ci dimpotrivă este o problemă care merită toată atenția lor, pentru că ei înțeleg că exemplul transnistrean poate servi drept un precedent pentru partea ucraineană. Nu e vorba doar despre plăcuțe de înmatriculare, nu este vorba doar despre anumite înțelegeri și revendicări pe care le pot avea separatiștii dintr-o regiune sau alta, dar mă refer la acele acorduri de principiu, prin care sunt practic promovate neoficial anumite procese care au loc în regiunile separatiste. Mă refer la alegerile din regiunea separatistă transnistreană și a modului în care se încearcă impunerea acestui scenariu în regiunile Luhansk și Donețk din Ucraina, apoi participarea locuitorilor din regiuni separatiste la alegeri generale parlamentare în cele două state. Noi am văzut intensificarea unor astfel de scenarii în ultimii ani. De aici și teama partenerilor din Ucraina că prin Republica Moldova se poate impune acest scenariu al federalizării, un scenariu pe care partea ucraineană dorește foarte mult să-l evite, dar îl poate evita doar dacă va contribui la soluționarea conflictului transnistrean și dacă va reuși și poziționarea sa în formatul 5+2. Până nu demult, Ucraina nu prea a avut o poziție fermă în ceea ce privește conflictul transnistrean. După 2014 și-a schimbat radical poziția și insistă ca autoritățile de la Chișinău să aibă o altă atitudine și să fie mult mai pro-active și deschise în ceea ce privește problema transnistreană.

S-a discutat și despre un alt dosar sensibil, cel de mediu.

Cea mai neobservată este întâlnirea cu ministrul Mediului din Republica Moldova. Aici e vorba despre dosarele cele mai dificile pentru cele două țări, pentru că este vorba despre modul în care sunt administrate apele râului Nistru. Pe lângă centralele de la Novodnestrovsk, cred că în curând vom avea și alte câteva surprize care vor afecta ecosistemul părții inferioare a râului Nistru, iar asta pune în pericol securitatea civilă a locuitorilor din regiunea Odessa.

Să deschidem un pic parantezele, la ce surprize vă referiți în această relație Chișinău-Kiev pe aspectul de mediu?

Surprize vor fi pe partea de înțelegeri ecologice. Ecologiștii vorbesc despre internaționalizarea acestei probleme și invitarea unor experți străini care să elaboreze anumite studii de fezabilitate, prin care să se demonstreze că utilizarea incorectă a apelor fluviului Nistru ar putea să aibă un impact foarte mare asupra locuitorilor din Republica Moldova. De asemenea, la Palanca se mai intenționează construcția unei linii electrice, care traversează zonele umede de importanță națională. Pentru partea ucraineană este foarte importantă independența energetică, iar partea de energie electrică este destul de relevantă în ceea ce privește politica lor energetică, pentru că asta le permite nu doar să-și asigure necesarul intern, dar și să livreze în regiune, ceea ce e un aport la bugetul statului. Asta ar putea fi una dintre discuțiile surpriză, care ar putea crea sensibilități. O altă problemă ar putea fi în continuare regiunea transnistreană, și nu vorbim doar despre plăcuțe, dar despre probleme sistemice care ar putea duce la descoperirea unor scheme de trafic ilicit prin frontiera din regiunea separatistă, care ar fi fost favorizate de decidenți de la Chișinău și de la Kiev. Mai sunt foarte multe lucruri pe care le-am tolerat în trecut, mă refer la modul în care au fost menajate anumite probleme în dialogul bilateral: proprietățile Republicii Moldova în Ucraina, de exemplu. Toate aceste probleme sunt pe agenda bilaterală și nu pot evitate, deși unii dintre cei care au fost la conducere și-ar dori să mențină un status quo al dialogului bilateral, așa cum a fost înainte să se schimbe conducerea la Kiev și Chișinău.

Credeți că Ucraina încearcă să evolueze pe anumite dosare economice sau de mediu cu Republica Moldova, pentru că își caută un partener?

Da, pe de o parte este vorba despre întărirea parteneriatului cu Chișinăul și chiar există oportunități, dacă autoritățile din ambele state vor fi sincere. Pe de altă parte e vorba despre interesul de securitate al Ucrainei, adică de a avea predictibilitate la Chișinău, de a avea stabilitatea, nu doar a guvernării, dar și a modului în care sunt gestionate anumite procese de securitate națională, pentru că ei resimt mult mai acut acum această amenințare din perimetrul transnistrean, din faptul că autoritățile de la Chișinău nu controlează regiunea transnistreană și acolo este o sursă de instabilitate și amenințare continuă la adresa securității ucrainene. Să ne aducem aminte de anii 2014-2015, când autoritățile ucrainene au început să sape tranșee și să întărească frontiera pe perimetrul transnistrean. Acesta a fost un indiciu foarte clar că autoritățile de la Kiev au început să gândească o altfel de strategie față de această regiune și că se așteaptă la o schimbare de atitudine de la autoritățile de la Chișinău. Lucru care nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă din anumite momente discursurile politice de la Chișinău, după 2014, mă refer la perioada 2016-2020, când șef al statului a fost Igor Dodon, nu au fost tocmai de încurajare a mesajului oficial pe care îl avem acum, adică respectarea integrității și suveranității teritoriale a Ucrainei. Au fost mult mai multe bâlbâieli și mult mai multe încercări de a promova acea idee de federalizare a Republicii Moldova, ca soluție optimă pentru soluționarea conflictului transnistrean. Iar asta este iarăși o sursă de amenințare.

Cum credeți că vor evolua relațiile dintre Chișinău și Kiev, se va putea ajunge la o înțelegere?

Vizitele care au avut loc în ultimul an sunt un moment oportun de a evalua dosarele sensibile pe care le-am avut cu Ucraina și de a pune bazele unui nou dialog bilateral, care să fie mai pragmatic și să nu reflecteze doar asupra acelor aspecte arhicunoscute, ci să încerce să rezolve acele dosare sensibile, să se crească gradul de credibilitate a acestor discuții, prin acțiuni concrete. Întotdeauna s-a vorbit că Ucraina are dosare dificile aproape cu toți vecinii și acest audit al dialogului bilateral, trebuie să vină nu doar din partea Ucrainei și a Republicii Moldova. Există oportunități, trebuie să vedem dacă există și voință politică.