Vă prezentăm o coecție de amintiri cu câțiva dintre cei care l-au cunoscut și i-au fost prieteni marelui apărător și luptător pentru revenirea la valorile naționale în Basarabia.

”Copilăria” , ”Mama”, ”Războiul”,”Iubirea”, ”Renașterea Națională” sunt cele mai importante teme, devenite crezuri, în opera lui Grigore Vieru. A fost dascălul întregului popor român, mărturisea unul dintre prietenii și camarazii de luptă pentru renaștere națională, Spiridon Vangheli, la lansarea volumului închinat poetului”Grigore Vieru: ”Tu m-ai strigat, fiule!”.

”Un copil crescut fără tată, care a fost nevoit să mănânce pe timpul foametei și bețe de răsărită, cum mărturisește el, a ajuns apoi să înfieze toți copii neamului, ajunge dascălul întregului popor. Aidoma lui Manole, constriește o Mănăstire Spirituală, jertindu-se pentru ea și dându-ne nouă o mare lecție de viață ”, a declarat Spiridon Vangheli.

A luptat cu cuvântul împotriva proletcultismului și a rămas pe baricade în apărarea limbii și alfabetului român, adevăratei istorii a spațiului dintre prut și Nistru, până la sârșitul vieții, mărturisește și directorul Institutului Cultural Român la Chișinău, Valeriu Matei.

”A fost un om dedat mai mul lumii sale, lumii cuvântului, decât preocupărilor de a obține profit, din munca lui cum spunea el, din nopțile nedormite,  din anii de viață dormiți numai pe jumătate față de cât dormeau oamenii obișnuiți. Grigore Vieru este scriitorul care a contribuit cel mai mult la creșterea limbii române în spațiul basarabean. Abecedarul său și apoi Albinuța, au educat generații întregi”, a declarat Valeriu Matei.

Amintirile sunt la fel de vii și în memoria compozitorului Eugen Doga cu care au lucrat împreună la cântecele  din renumitul film pentru copii Maria Mirabela.

”Maria Mirabela, la început nici pe aproape nu arâta cu varianta finală. Îl tocam, îl tocam. Niciodată nu spunea nimic. Sigur că se revolta, dar în sine. Își freca mâinile, și sigur a doua zi venea cu o altă variantă. Ziceam nu. Până a venit cu această extraordinară metaforă, ”Sub cerul ca umbrela” a declarat Maria Mirabela.

Un om prea blând și prea bun, care nu putea să critice sau să răneacsă. Așa și-l amintește și interpreta Anastasia Lazariuc, cea care-i cântă o mare parte din versuri.

”Vieru era ca un înger. Un copil nevinovat  pe care nu puteai să te superi. Reușea să adune acele cuvinte, atât de simple, fără să le facă poetice, greu de înțeles. Dovadă că toate cântecele lui Grigore Vieru au versuri atât de simple, și totodată foarte frumoase. ”Până la lacrimi mi-e dragă viața”, ”Un trist poet de seara va sosi la care-i spunem dor/Și versuri albe-n părul meu va scri, și riduri care dor” Este atât de frumos,  atât de firesc tot ceea ce spun aceste versuri” a declarta Anastasia Lazariuc.