La 10 ani de evenimentele din aprilie 2009, mulți dintre demnitarii care au dat ordine să fie maltratați tinerii au rămas nesancționați, iar unii au și funcții. Între timp, multe dintre victime au fost nevoite să treacă prin procese de judecată anevoioase. Avocatul Vadim Vieru, de la Asociația Promo-LEX, a reprezentat în instanță în jur de 50 de tineri, iar zece cazuri au ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

„Pentru victime a fost complicat, pentru că au fost victime ale torturii, au avut puternice suferințe morale, deseori erau revictimizate. Suferințele s-au amplificat în special atunci când instituțiile abilitate nu investigau plângerile de tortură. Din perspectiva sistemului de justiție, putem spune că modul în care s-au comportat judecătorii de instrucție, procurorii, unii avocați, denotă că atunci justiția a avut un scurt circuit destul de serios. După 7 aprilie, chiar dacă mulți dintre beneficiarii noștri au încasat sume de bani, persoanele suferă până în prezent, au traume, majoritatea beneficiarilor noștri au plecat peste hotare. Și au plecat nu din considerente că nu au aveau un venit suficient, dar ca să uite acele situații traumatizante prin care au trecut. Sunt multe persoane care au fost în funcții de conducere atunci și s-au implicat în maltratări, deși puteau să oprească acele situații, acum au fost promovate, se regăsesc în condiții de conducere”.

Statisticile de la Procuratura Generală referitoare la dosarul 7 aprilie 2009 rămân practic neschimbate: au fost pornite 102 cauze penale în privința manifestanților și 71 împotriva reprezentanților autorităților publice pentru tortură și exces de putere.

Fostul ministru al Justiției, în perioada septembrie 2009-mai 2011, Alexandru Tănase, susține că au fost destituiți din funcție câțiva judecători care au adoptat decizii în comisariate. El crede că este puțin probabil să se afle cine stă în spatele acestor evenimente.

„Deciziile legate de 7 aprilie au fost politice, ele se aflau în zona parlamentară. Asemenea evenimente niciodată nu vor avea o calificare univocă din partea societății și puțin probabil să se găsească o dezlegare a misterului cine a organizat evenimentele de la 7 aprilie(..) În data de 7 aprilie au avut loc evenimentele, în data de 8, când treceam în fața Parlamentului nu am văzut procurori sau anchetatori, am văzut muncitorii de la câteva companii de construcție, care încărcau în camioane tot ce a fost distrus, fără să administreze probe, îmi vine foarte complicat cum ar fi posibil azi să mai găsești, oamenii mai uită, probele se deteriorează, înscrisurile se pierd”.

La 7 aprilie 2009, zeci de mii de tineri s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, pentru a protesta față de fraudarea alegerilor, dar în scurt timp manifestația pașnică a degenerat în violențe. Structurile de ordine au intervenit în forță noaptea, când în centrul Chișinăului mai erau câteva zeci de persoane. Mai mulți tineri au fost bătuți de polițiști și au fost impuși să treacă prin așa-numitele ”coridoare ale morții”. Atunci și-a pierdut viața singurul protestatar a cărui moarte a fost recunoscută de autorități, Valeriu Boboc, însă există suspiciuni că numărul celor decedați a fost mai mare.