Ina Guțu, reporter Radio România Chișinău: La început de februarie, acum mai bine de 20 de ani, Dumneavoastră, forțat de împrejurările și presiunile politice, ați fost nevoit și v-ați prezentat demisia de onoare din funcția de președinte al Parlamentului R. Moldova. Domnule Moșanu, cum apreciați Dumneavoastră că acum, după mai bine de două decenii de așa numită independență și suveranitate, R. Moldova nu a reușit să scape încă de această încertitudine?

Alexandru Moșanu: Vă interesează motivele demisiei de atunci?

Dacă nu există cumva anumite similarități între situația politică de atunci și de acum?

Alexandru Moșanu: Nu, nu. Asta s-a întâmplat la 28 ianuarie 1993, când am hotărât să plec din funcția asta pentru că pierdusem majoritatea parlamentară pe care am condus-o și care a avut un merit deosebit votând Declarația de Intependență, la 27 august 1991. Atunci fusese o situație cu totul deosebită.  În august era un avânt al Mișcării de Eliberare Națională, a fost sprijin masiv din partea populației, a oamenilor care participau la mișcări care cereau schimbări radicale în societate. Această majoritate m-a sprijinit pe mine și pe colegii mei. La un moment dat, fiindcă nu aveam o înțelegere în privința politicilor mari la Chișinău cu președintele Mircea Snegur, la sfârșitul anului 1992, s-a schimbat raportul de forțe în favoarea celor care sprijineau cursul lui Mircea Snegur. Când spun curs, am în vedere o anumită politică care s-a exprimat prin semnarea de către președintele Snegur a actului de constituire a Comunității Statelor Independente, la 21 decembrie 1991. Se întâmpla la câteva luni după proclamarea independenței. Această decizie a lui Mircea Snegur nici nu a fost pusă în discuție în parlament. Ar fi trebuit să fie o decizie a parlamentului pentru a încuviința o asemenea politică mare care angaja perspectivele R. Moldova ca stat suveran, independent și democratic cum fusese până la 27 august 1991. Asta era încălcare flagrantă și gravă a Declarației de Independență. De aceea eu și alți colegi de ai mei nu am susținut această decizie a lui Mircea Snegur.  Majoritatea parlamentarilor nu îl sprijineau. Treptat, treptat s-a schimbat însă raportul de forțe. Am pierdut majoritatea, iar această majoritate formată din deputații care nu mă mai sprijineau, nu știu dacă ei toți știau de ce nu mă sprijină, au adunat semnături. 168 de oameni, au semnat un protest în legătură cu poziția mea și cererea de a demisiona, care a fost difuzată la radio. Eu nu aveam soluții. Se cerea să renunț la poziția mea și să accept cursul pe care îl imprima președintele Snegur în privința colaborării cu Rusia în cadrul Comunității Statelor Independente, care nu era altceva decât o încercare a Rusiei de a include în spațiul de dominație republicile care își declaraseră independența, inclusiv noi. Calculând foarte bine, nu a fost un moft. Democrația funcționează pe baza majorității. Ai pierdut  sprijinul majoritatății parlamentare, ești obligat să reacționezi democratic. Și eu am făcut acest lucru. Deși mulți până acum spun că am trădat că am plecat. Puteam să fiu pe placul celor 168 dacă eu acceptam poziția lor. Or eu nu puteam să accept acets lucru. Eu am condus Parlamentul care a proclamat indepența și nu puteam să lovesc în acea declarație care este cel mai important document juridic adoptat la noi de către Parlamentul constituit în 1990. Declarația este documentul documentelor, actul de naștere al R. Moldova ca stat suveran și independent. Eu nu puteam să dau cu piciorul în ”copilul” meu, cum s-ar spune. Mi-am prezentat demisia. Altfel, eu nu mai puteam rămâne acolo în frunte, pentru că trebuia să ascult de majoritate, și trebuia să promovez un alt curs, cel pe care îl promova președintele Snegur. De aceea mi-am dat demisia. A fost o demisie după toate regulele.

 Și o demisie de onoare…

Alexandru Moșanu: Nu știu dacă de onoare. Era o demisie normală ca într-un stat democratic. Ca istoric știam ce înseamnă statul democratic, ce înseamnă Parlament democrat. Nu prea știau din deputații de atunci acest lucru, erau foarte emotivi, puteau foarte ușor, într-o noapte, să își schimbe pozițiile. Nu îmi pare rău și am răspuns de nenumărate ori la întrebarea asta. A fost o decizie în conformitate cu democrația, în conformitate cu concepțiile mele, și ale celor care m-au sprijinit. S-a pus problema în parlament și au fost confirmate cele 168 de voturi. Asta a fost. Am rămas deputat simplu.

Domnule Moșanu, vedem că, între timp, lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de acum 23 de ani, nu reușim să rupem treburile cu trecutul apropiat, cu Rusia. Nu suntem lăsați. Cât credeți că va dura această incertitudine?

Alexandru Moșanu: Vreau să precizez un lucru. Ora de vârf  a evenimentelor care au urmat după prăbușirea Uniunii Sovietice a fost Declarația de Independență. Aici a fost un salt al democrației și al proceselor democratice. Dar de ce nu am promovat o politică de genul celei care a fost promovată în Țările Baltice? Acolo a fost promovată o altă politică, de aceea că au avut altă clasă politică, mai evoluată din punct de vedere democratic. Clasa noastră politică, din care am făcut și eu parte, era format din oameni care făcuse școala sovietică, cu concepții care nu aveau cum să fie foarte evoluate în raport cu principiile democratice. Am evoluat și eu în acea perioadă. Mulți au rămas acolo unde au fost. Prin asta se explică, noi nu am avut lideri pregătiți politic. În Țările Baltice ei au avut un nucleu politic, cu școală veche, când aceste țări erau independente, care a reușit să emigreze. După ce au fost ocupați de trupele sovietice, au emigrat în străinătate și au rămas acolo teferi. La noi, în Basarabia, oamenii politici au trecut Prutul, și ce s-a întâmplat acolo? S-a produs ocupația, România a devenit comunistă și ei au fost toți nimiciți, au umplut pușcăriile. Numai o nouă clasă politică trebuia să rezolve problemele noastre așa cum ele sunt prevăzute în Declarația de Independență.  Când s-a prăbușit imperiul, a fost o derută, inclusiv și deputații care au venit să voteze nu știau ce o să se întâmple. Poate unii au votat în condtradicție cu viziunile lor, dar nu și-au dat seama. Au văzut că Uniunea Sovietică s-a prăbușit, totul s-a prăbușit și atunci au votat și ei. Unii spun că ar fi fost amenințați de cineva. Nu este adevărat. Deputații care au votat atunci, au votat în acele împrejurări, dar au votat bine. Ceea ce corespundea dorințelor și aspirațiilor oamenilor democrați de la noi care vroiau să trăiască în alt stat.

Una din piedicile care nu ne-a permis să evoluăm, și acum continuă acest factor negativ să ne influențeze politica, este problema identitară. Suntem noi parte componentă a poporului român, suntem români sau suntem națiune moldovenească, cu limbă moldovenească, cu cultură moldovenască? Și acest lucru a fost folosit și este folosit și acum pentru a promova alte interese decât cele naționale. S-a prăbușit Uniunea Sovietică dar Rusia  ne-a cucerit o parte din teritoriu. Transnistria a fost cucerită și stă cucerită și până acum. Acolo sunt trupe rusești de ocupație. Ea e ruptă cu forța armelor  din trupul R. Moldova așa cum a fost ea proclamată stat independent. Rusia prinzându-ne cu Transnistria, a început să ne dicteze. S-a ajuns la războiul cela declanșat în 1992.

Ceea se întâmplă acum în Ucraina. E cumva același scenariu…

Alexandru Moșanu: Sunt timpuri diferite, dar sensul același…

Revenind la acest moldovenism de care menționați dumneavoastră, întâlnesc foarte mulți tineri care deși având acces la libertate, la istoria adevărată, continuă să se ghideze de valori false, sunt promotori ai moldovenismului. Cum explicați acest lucru?

Alexandru Moșanu: Ați atins problema educației noii generații. Am scris despre asta. E un lucru dureros. Am luptat atunci, nu mă tem să spun că am luptat, am făcut tot ce am putut atunci, cei care am proclamat independența… Înainte de a spune ce s-a întâmplat cu școala noastră, vreau să spun un lucru foarte important. Problemele identitare sunt clar formulate și corect formulate în Declarația de Independență. Este baza juridică nu numai politică. Dar ce s-a întâmplat la noi? Și aici mă refer la clasa politică care a venit după proclamarea independenței. În 1994 au venit agrarienii la putere. La 29 iulie 1994 agrarienii au votat Constituția,  care contravine Declarației de Independență. Se spune acolo că e popor moldovenesc și limbă moldovenească. Prin această Constituție a fost încălcată Declarația de Independență. Eu și fracțiunea din care făceam parte atunci în 1994, în parlamentul cel agrarian, am votat și este documentul nostru ”De ce votăm împotriva Constituției ” și demonstram acest lucru: votăm de aceea că ea nu corespunde adevărului istoric, nu corespunde Declarației de Independență.  Dar cine să ne asculte? A trebuit să treacă mulți ani să se întâmple ceea ce s-a întâmplat la 5 decembrie 2013, când Curtea Constituțională să demonstreze nouă și lumii întregi că Declarația de Independență are prioritate asupra Constituției. Și dacă acolo este scris limba română, înseamnă că e limba română și dacă suntem români, înseamnă că suntem români. Această decizie a Curții Cosntituționale are o importanță colosală, a restabilit adevărul în fața celor care nu l-au recunoscut și nici acum nu îl recunosc. Și de atâta ne merge rău. Și de atâta o să ne meargă rău. Atât timp cât o să considere că noi suntem cum ne-au făcut ocupanții aici, că trebuie să ne cosniderăm cum ne-au considerat ocupanții, colonizatorii, atâta timp o să mergem prost.

Am fost ales Președinte al Asociației Istoricilor încă în 1989. Această asociație a cuprins toți istoricii din R. Moldova. Programul principal și activitatea noastră principală a Asociației Istoricilor s-a axat că în școală trebuie să fie predată Istoria Românilor. Asta a fost o bătălie întreagă care a durat și durează și acum. Din punct de vedere al legislației trebuie să se predea Istoria Românilor. Mai apoi au mânjit-o că e integrată. Dar noi ani și ani de zile, din 1989, din 1990 când au apărut primele manuale, scrise din mers, dar au fost manual de Istoria Românilor.  Majoritatea istoricilor, care predau atunci, au sprijinit acest curs.  La 18 martie 1995 Ministerul Învățământului a luat decizia ca în școli să nu se mai predea Istoria Românilor dar Istoria Moldovei. Atunci studenții și lectorii de la Facultatea de Istorie, am fost și decanul acelei facultăți și mă mândresc cu asta, au propus organizarea unei greve. Când s-a auzit că Ministerul Învățământului vrea să schimbe istoria, și a trimis ordinul, atunci a izbucnit acea grevă mare, cea mai mare grevă pentru românism, pentru istoria românilor, pentru limba română. A început la 19-20 martie cu mari adunări. Centrul orașului era ocupat de greviști. Veneau foștii mei studenți, care erau profesori pe la Ungheni, veneau cu trenul, cu elevi din clasele a X-a și a XI-a. A durat această grevă până când Snegur a dat un decret să se predea în continuare limba și istoria românilor. Au dat înapoi. A durat o lună și jumătate acea grevă. Dar asta nu se făcea prin decret.  Trebuia să schimbi Constituția.

Sugerați și spuneți că moldovenismul și generația asta de tineri care îl susțin este practic o consecință a unei educații incorecte, false, impuse…

Alexandru Moșanu: E greu de spus. Aici e vorba de conștiința profesorilor. Dacă îi zici limba română o numești nu numai la orele de Limba Română.

Din contactele Dumneavoastră cu tânăra generație, nu credeți cumva că românismul ar fi pe cale de dispariție în R. Moldova. Mai simt autentic românește tinerii din ziua de astăzi?

Alexandru Moșanu: Societatea nu este omogenă, din păcate, Atâta timp cât există poporul român, o să existe și limba. Evenimentele și procesele care sunt în desfășurare vor demonstra. Dar nu putem sta și să așteptăm ce vor face acești mulți. Școala, educația din grădinițe… Problema educației este problema numărul unu a oricărei societăți. Și dacă acest sistem educațional nu este sănătos, dacă nu se bazează pe niște principia fundamentale, pe adevăruri, atunci nu există poporul. Dar dacă acest sistem va face déjà acea reformă, adoptată déjà de către parlament, dacă va fi o politică foarte clară, pro europeană… O politică a moldovenismului e o politică anti-europeană, sunt ideile care au fost impuse de colonizatori cu forța. Tatăl mei vorbea cu țăranii în sat cu  ”măi române”. Născut în 1881, în timpul rușilor.  Depinde de noi, depinde dacă răzbatem să începem Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Dacă se formează o alianță durabilă și cu un guvern unitar, care să reflecte interesele alegătorilor, care au votat la 30 noiembrie, atunci avem perspectiva că obținem libertatea, în primul rând. Aliindu-ne cu Europa, obținem libertatea, de a te numi așa cum vrei, așa cum ești, așa cum consideri tu și democrația. Să fii om liber nu poți în cadrul unui imperiu, care ucide acum în Ucraina. Acum depinde foarte mult de momentul acesta politic, că este unul istoric. Atâta timp cât va exista Uniunea Europeană, atâta timp cât va exista NATO,  atâta timp cât România va fi în componența Uniunii Europene și NATO, atâta vreme noi avem șansă să rezistăm. Dacă nu, vin rușii și ne bombardează și ne iau și ne duc în siberiile lor.

Într-un interviu al Dumneavoastră spuneați că ați avut cinstea și onoarea să conduceți Marea Adunare Națională și ați simțit energia și emoția a sute de mii de români basarabeni care au ieșit în stradă să își strige dreptul fundamental, credeți că mai este posibil un astfel de moment istoric în Basarabia? În condițiile în care vedem cât de împrăștiată, dezorientată, dezamăgită este societatea din R. Moldova?

Alexandru Moșanu: Eu nu sunt oracol, dar ca istoric vă pot spune că ceea ce se întâmplă acum, că este un hop, trecem printr-un hop care se datorează celor care nu au reușit să facă, nu au putut sau nu s-au interest în sufientă măsură ca să asigure populației de aici un trai decent. Din cauza asta se întâmplă acest negativism. Pe oamenii nu îi interesează limba ci ceea ce au pe limbă. Așa discutau cu mine când conduceam parlamentul. Și reflectă un adevăr. Omului trebuie să îi asiguri niște condiții elementare de viață și atunci apar și alte probleme. Atunci s-a întâmplat că oamenii și-au dorit libertate. Nu toți au fost în Piața Marii Adunări Naționale. Erau acei care stăteau pitulați pe ici colo, care fusese șefi, care băgase oameni la pușcărie, legați de fostul sistem, dar cei mai cei, care au vrut libertatea au venit și au votat. Și au fost majoritari. Acum e jumătate la jumătate. Eu cred că lucrurile se vor schimba dacă acuma, în sfârșit, va fi creată alianța celor trei partide pro europene. Aceste partide pro europene sunt obligate să țină cont de ceea ce au promis alegătorilor, că vor în Uniunea Europeană, și atunci sunt sigur că lucrurile se vor mișca din loc și vor prinde oamenii la curaj. Dar acum trebuie să demonstreze foarte urgent că ei respectă voința oamenilor, că ei respectă oamenii pe care pretind că îi conduc spre Europa, care înseamnă spre cultura, spiritualitatea europeană, și acolo este și România. România a jucat și va juca un rol foarte important în parcursul nostru european. România nu are nevoie, contrar voinței noastre, să ne includă în statul lor, nu. Noi suntem români și ei sunt solidari cu noi ca români. Dacă se va întâmpla că acești români să devină europeni, nici nu au nevoie să facă un corp comun cu România.

Plecând de la acest mod în care vedeți Dumneavoastră rezolvarea situației, există totuși voci de istorici, analiști economici care vorbesc despre R. Moldova ca despre un stat eșuat din punct de vedere funcțional. Dumneavoastră ce părere aveți?

Alexandru Moșanu: Am trecut și prin problem mai grele, am trecut prin gulaguri reale, acum nu le avem. Eu am încrederea, nu știu câți sunt ca mine, dacă își bagă în cap că nu vrea, că nu poate, chiar că nu poate. Dar dacă omul vrea… Acum se verifică tăria noastră. Ștefan cel Mare îi biruia pe turci și nu numai pe turci având armată numeric de trei sau patru ori mai mică decât a advresarului. De ce? Pentru că oamenii aveau credință în Dumnezeu. Trebuie să ai credință, în tine, în strămoșii tăi, să crezi în cultura ta, să stimezi tot ce ai tu sfânt. Au vrut să ne transforme, cei care ne-au colonizat, care ne-au dus prin siberii, au vrut să ne transforme în animale, dar nu au reușit.

Am sărbătorit recent ziua unei doamne de 80 de ani, rudă cu soția mea. A fost dusă în gulag, cu părinți omorâți, iar ea dacă a avut tăria asta, voința asta, arată la 80 de ani viguroasă, româncă și optimistă. V-o dau exemplu, de la Văleni.

În încheiere, domnule Moșanu, cum vedeți Dumneavoastră viitorul acestui stat.

Alexandru Moșanu: Îl văd ca om care am crezut întotdeauna că noi avem forțe, pe care nu întotdeauna le putem folosi, dar care se acumulează. Cred că acest stat va exista atâta timp, da stat să fie, nu o colonie a cuiva…Nu contează cât are acest stat, nu pentru stat noi acum trebuie să ne luptăm, ci pentru libertatea noastră. Și când vor vrea oamenii, dacă vom deveni democrați și vor dori să își schimbe statutul și să facă unitate cu statul român, o vor face. Asta e democrația. Nu trebuie să le băgăm cu sila oamenilor. Unii cred că soluția noastră ar fi Unirea cu România, dar nu o poți face dacă nu sunt condițiile și dacă nu toată lumea vrea. România nu are interesul ca numaidecât să fim în componența ei, ea are interesul ca aici să nu aibă dușman. Noi să nu fim dușmanii Uniunii Europene, să nu fim dușmanii României, să nu fim dușmanii noștri. Asta vrea România. Ca noi să fim cine suntem noi din moși strămoși. Și ne ajută. Și cred că vor continua să ne ajute ca acest românism să se mențină aici. Așa cum fac toate țările civilizate, ajută pe cel mai slab. Și ne ajută nu pentru a ne lua și a ne transforma în colonie, ne ajută ca noi să fim cetățeni care își iubesc patria,  nația și care sunt europeni!