Deschiderea secțiilor de votare în străinătate s-a convertit în unul din cele mai sensibile subiecte ale campaniei electorale. Sub influența factorului politic, majoritatea membrilor (5 din 9) Comisiei Electorale Centrale (CEC) s-a opus majorării secțiilor de votare peste hotare până la 191 de secții. Presiunea publică exercitată de actorii politici din țară, dar și din diasporă, a forțat CEC să-și revizuiască lista de 139 de secții, convenită anterior, soldându-se cu o majorare, oarecum nesemnificativă, a punctelor de votare – cu 7 unități - până la 146. Argumentul CEC despre austeritatea bugetului electoral nu este totalmente eronat, deoarece din motive economice au fost alocați doar 56% din cele 125 milioane lei necesari pentru buna organizare a scrutinului. Cu toate acestea, de la bun început, trebuiau găsite soluții tehnice și financiare pentru a asigura dreptul constituțional la vot pentru cetățenii moldoveni din străinătate. Niște soluții tehnice optime și fezabile în termeni financiari puteau include dublarea sau triplarea numărului buletinelor de vot (acum limitate la 5000 unități per secție de votare) pentru secțiile de votare la care votul din 2020 a fost mai intens sau prelungirea termenului de votare în străinătate – de la o zi la două. Asemenea soluții ar fi demonstrat o atitudine favorabilă a CEC față de votanții din diasporă, care în niciun caz nu trebuie îndepărtați, ci apropiați prin implicarea în procesele politice din țară.

Începând cu alegerile anticipate din 2010, interesul față de votul din diasporă a crescut gradual, dar preponderent pentru moldovenii plecați la muncă sau stabiliți cu traiul în Occident. Datorită oportunităților socio-economice obținute în statele occidentale, moldovenilor emigrați și-au sporit manifestarea responsabilităților civice în raport cu țara de origine. Mai mult ca atât, integritatea noii generații de partide și lideri politici pro-europeni a impulsionat considerabil interacțiunile dintre diasporă și procesele politice de acasă. Expansiunea noilor tehnologii de comunicare a facilitat (re-) conectarea diasporei occidentalizate cu procesele politice moldovenești. Acestea sunt câteva din principalele considerente care au dinamizat participarea diasporei la alegeri

Activismul electoral al diasporei – Occident vs. Rusia

Potențialul electoral al diasporei atrage atenția a cel puțin trei concurenți electorali – PAS, Platforma DA și Blocul Comuniștilor și Socialiștilor. Primele două încearcă să acomodeze interesele diasporei din Occident. Scopul lor este de a mobiliza, cel puțin, același număr de voturi obținut de Maia Sandu în cel de-al doilea tur la prezidențialele din 2020 – 243.605 de voturi. Este cert însă că majoritatea absolută a acestor voturi ar putea ajunge în coșul PAS, dat fiind faptul că reprezintă extensiunea politică a Președintelui Sandu, care este de asemenea considerat „președintele diasporei”. În orice caz, Platforma DA are nevoie de diasporă pentru a sări peste pragul electoral de 6%.  

Spre deosebire de forțele pro-UE, intențiile tandemului alcătuit din Socialiști și Comuniști sunt cu totul altele. Înainte de toate, acesta dorește minimizarea impactului electoral al votului acordat de diaspora din Occident. Acest obiectiv transpare din decizia membrilor CEC apropiați de acest bloc de a nu majora numărul secțiilor de votare, care ar fi beneficiat votul moldovenilor din statele occidentale. De asemenea, este utilizat un discurs ostil împotriva diasporei din Occident, care este comparată cu un „agent” al influenței externe împotriva intereselor suverane ale populației care locuiește în Moldova. Anterior, această ideea a fost utilizată pe larg în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2020.

Mai mult ca atât, blocul comunist-socialist vrea să stimuleze comportamentul electoral al moldovenilor emigrați în Rusia. În 2020, liderul Socialiștilor Igor Dodon a încercat să folosească dialogul personalizat cu președintele Vladimir Putin pentru a colecta voturi în schimbul promisiunii de a facilita procedurile de legalizare a șederii. Din peste 270,000 mii de moldoveni care se aflau legal în Rusia în anul 2020, la apelul lui Igor Dodon au reacționat circa 15 mii de persoane care și-au dat votul pentru el în turul doi al scrutinului prezidențial. În perioada 2020-2021, pe durata crizei pandemice, autoritățile ruse au simplificat procedurile pentru emiterea și prelungirea patentelor, în vederea atenuării deficitului de forță de muncă străină. Restricțiile de circulație și alte efecte negative ale pandemiei au cauzat înjumătățirea populației de imigranți moldoveni în Rusia – până la 132,900 mii de persoane în 2021. Acest context nefavorabil ar putea fi de folos pentru Igor Dodon, care va încerca să joace repetat rolul de „intermediar” între statul rus și migranții moldoveni. Altfel, acesta nu ar fi planificat deplasări la Moscova și Sankt-Petersburg, pentru a organiza întâlniri cu diaspora, până la finele lunii iunie. Misiunea lui Dodon este însă extrem de complicată, deoarece migranții moldoveni aflați în Rusia manifestă, de regulă, atitudine pasivă față de exercițiile electorale din Moldova. Acest tip de atitudine poate reieși din absența vreunei percepții pozitive legată de funcționarea unei democrații reprezentative în Rusia, unde libertățile civice degradează continuu (IPN, Februarie 2021).  

Impactul diasporei asupra rezultatului electoral al PAS

Estimarea impactului votului diasporei din Occident asupra performanței PAS la alegerile anticipate se poate face în baza scrutinului prezidențial din 2020. Are relevanță informația despre votul obținut de Maia Sandu în primul tur, când cetățenii au ales-o pe ea dintr-o listă de opt candidați. Din totalul de 487.635 de voturi obținut de Sandu în primul tur, diaspora a contribuit cu 104.605 de voturi. În turul doi, rezultatul obținut de Sandu a fost diluat puternic de voturile direcționate de ceilalți candidați (circa 1 milion de voturi), care au sprijinit-o împotriva lui Igor Dodon. Din acest considerent, pentru precizie maximală, se ia în calcul doar voturile din primul tur, acordate strict pentru Maia Sandu (487.635 de voturi), la care se poate adaugă încă 157.498 de voturi noi din partea diasporei oferite în turul doi. În acest fel, în mod ipotetic, poate fi dedus că PAS ar putea atrage în jur de 645.000 de voturi, însă cu condiția că diaspora participă la fel de activ la anticipatele din 2021. De asemenea, ca și în cazul turului doi al scrutinului prezidențial din 2020, rata de participare la anticipate trebuie să fie de minim 1.6 milioane de votanți acasă și în străinătate (circa 16.000 voturi per mandat).

Dacă PAS reușește să acumuleze în jur de 645.000 de voturi, atunci această formațiune ar putea obține cele mai multe voturi, dar aceasta poate fi insuficient pentru a depăși 50% din voturi. La asemenea concluzie se poate ajunge, dacă este analizat rezultatul alegerilor parlamentare din 2014, când votarea a avut loc în baza sistemului proporțional, iar rata de participare a fost de 1.649.402 de votanți. Așadar, cu circa 645.000 de voturi în favoare sa, PAS-ul se poate apropia de rezultatul combinat al PSRM și PLDM în 2014 – circa 650.000 de voturi.

În asemenea caz, circa 40% din voturi pentru PAS s-ar converti în circa 48 de mandate. }ntre 15-20 de mandate i-ar putea reveni PAS-ului în urma votului din diasporă. Aceasta necesită același sprijin ca votul pentru Maia Sandu în turul doi al scrutinului prezidențial (243.605 de voturi). Reducerea mandatelor pentru PAS venite pe linia diasporei depinde însă de succesul altor partide în raport cu diaspora, în special Platforma DA, Blocul lui Renato Usatîi și partidele unioniste.

În loc de concluzii...

Votul din diasporă are conotații geopolitice inevitabile. Moldovenii din Occident votează mai activ decât acei care locuiesc în Rusia. Mai mult ca atât, primii votează pentru partide politice care promovează integrarea europeană și foarte anevoios pentru cei cu demersuri pro-rusești. În contextul îngustării demografice a bazinului electoral, diaspora se convertește într-un actor politic cu un rol considerabil în influențarea echilibrului de puteri în viitorul parlament, precum și a accentelor politice din interiorul acesteia.