Șeful statului are dreptul la inițiativă legislativă, promulgă legile și este în drept, în cazul în care are obiecții asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare Parlamentului. În cazul în care legislativul își menține hotărârea adoptată anterior, președintele promulgă legea. Șeful statului poate lua parte la lucrările Parlamentului și poate adresa legislativului mesaje cu privire la principalele probleme ale națiunii.

O atribuție a președintelui este și numirea Guvernului. După consultarea fracțiunilor parlamentare, președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, iar în baza votului de încredere al Parlamentului, șeful statului numește Guvernul. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a funcției, președintele revocă și numește, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului. În cazul desemnării premierului interimar, președintele desemnează un alt membru al executivului ca prim-ministru interimar, în cazul imposibilității premierului de a-și exercita atribuțiile sau în cazul decesului acestuia, până la formarea noului Guvern.

În cazul imposibilității formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, președintele, după consultarea fracțiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul. Parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea executivului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Concomitent cu aceste posibilități, există și anumite restricții. Astfel, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată în cursul unui an. El nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului președintelui și nici în timpul stării de urgență, de asediu sau de război.

Printre atribuțiile șefului statului se numără și convocarea primei ședințe a Parlamentului, în cel mult 30 de zile de la alegerea noii legislaturi.

Președintele este cel care personifică statul și este chemat să-l reprezinte în relațiile cu alte state, la cel mai înalt nivel. Își exercită funcția de reprezentant oficial al statului în colaborare cu Parlamentul și Guvernul și mai multe atribuții în domeniul politicii externe. Șeful statului poartă tratative și ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova și le prezintă spre ratificare Parlamentului. La propunerea Guvernului, șeful statului acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai Republicii Moldova și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Șeful statului primește scrisorile de acreditare și de rechemare ale reprezentanților diplomatici ai altor state în Republica Moldova.

Cât ține de atribuțiile în domeniul apărării, președintele este comandantul suprem al forțelor armate. El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală. De asemenea, în caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării, șeful statului ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război se le aduce, neîntârziat, la cunoștința Parlamentului.

Președintele numește în funcție judecătorii instanțelor judecătorești, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. El conferă decorații și titluri de onoare, acordă grade militare supreme prevăzute de lege, dar și soluționează problemele cetățeniei Republicii Moldova și acordă azil politic.

Șeful statului numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege, acordă grațiere individuală, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința asupra problemelor de interes național, acordă ranguri diplomatice și conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii și altor categorii de funcționari, în condițiile legii. Președintele suspendează actele Guvernului, ce contravin legislației, până la adoptarea hotărârii definitive a Curții Constituționale și   exercită și alte atribuții stabilite prin lege.