Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că termenul „război mondial” este unul utilizat pentru a se referi la două conflicte armate de proporții planetare, cu un număr uriaș de victime – 10 milioane și, respectiv, 70 de milioane, care au avut loc în prima jumătate a secolului XX. Primul Război Mondial a avut loc în perioada 28 iulie 1914 - 11 noiembrie 1918, iar al Doilea Război Mondial – în perioada 1 septembrie 1939 - 2 septembrie 1945.

„Aceste două războaie au afectat majoritatea statelor lumii, inclusiv toate marile puteri și s-au întins pe toate cele 5 continente. O trăsătură caracteristică a unui război mondial este că tratatul de pace semnat după încheierea acestuia devine bază, fundament al relațiilor internaționale mondiale în perioada postbelică, așa cum a fost în cazul Tratatului de la Versailles după Primul Război Mondial și acordurile de la Ialta și Potsdam legate de Cel de-al Doilea Război Mondial”, explică expertul.

Igor Boțan a menționat că în cazul Celui de-al Doilea Război Mondial istoricii identifică 5 faze ale acestuia. Prima fază este 1 septembrie 1939 - 22 iunie 1941. A început războiului la o săptămână după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Germania nazistă și URSS erau de fapt parteneri. De comun acord au ocupat și dezmembrat Polonia, apoi Rusia a ocupat statele și regiuni din așa-zisa sfera lor de influență a URSS. Pe 30 noiembrie 1939 a fost invadată Finlanda, apoi a ocupat ocuparea Țărilor Baltice, a Basarabiei. De cealaltă parte Germania a ocupat Franța, Țărilor de Jos etc.

„A doua fază a început pe 22 iunie 1941 și a durat practic întregul an 1942. S-a început cu agresiunea Germaniei naziste împotriva partenerului – URSS. În această perioadă a fost dată publicității Carta Atlanticului – 14 august 1941”, susține Igor Boțan. În decembrie atacul Japonia a atacat Pearl Harbour, iar SUA au trebuit să renunțe la politica izolaționistă și intră în război.

Potrivit expertului, în a treia fază, 1942 - 1943, are loc lupta de la Stalingrad, întâlnirea de la Teheran, iar în a patra fază, 1944 - 8 mai 1945, are loc deschiderea celui de al doilea front în Europa, precum și conferința de la Ialta, această fază încheindu-se cu capitularea Germaniei. Cea de-a cincea fază cuprinde perioada 9 mai 1945 - 2 septembrie. În această perioadă a avut loc și Conferința de la Potsdam, după care a urmat capitularea Japoniei.

„Când se vorbește despre Războiul Patriotic pentru URSS, se au în vedere doar trei faze – a doua, a treia și a patra. Și aceasta pentru că, din punct de vedere propagandistic, în Uniunea Sovietică nu era foarte comod să se vorbească despre prima fază, când de fapt URSS și Germania nazistă au împărțit sferele de influență în Europa, care a dus la începutul războiului propriu-zis. Evident și cea de-a cincea fază este lăsată deoparte, pentru că trupele sovietice, care au ajuns până la Berlin, din unele țări așa și nu s-au mai retras până la căderea regimului comunist”, precizează Igor Boțan.

Pavel Moraru, doctor habilitat în istorie, a declarat că Primul Război Mondial trebuie privit ca o continuare a războaielor din Europa, care au avut loc pe parcursul secolelor XVIII-XIX. Însă, la începutul secolului XX începe un nou război în Europa care capătă o dimensiune globală. „Omenirea cunoaște o premieră, un război mondial, care a depășit cu mult granițele Europei. Primul Război Mondial a început în anul 1914. Și vreau să vă atrag atenția ce schimbări a produs Primul Război Mondial la nivel internațional cu impact pe termen lung, fiindcă există o strânsă legătură între Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial”, susține istoricul.

Potrivit lui, anul 1917 a fost un an foarte important pentru întreaga omenire. Este anul în care în război intră Statele Unite ale Americii, dar nu ca parte a Antantei, ci ca țară asociată a Antantei. Acest fapt denotă că SUA nu doreau să renunțe la politica izolaționistă. Însă, americanii s-au văzut nevoiți să intre în Primul Război Mondial pentru a distruge vechiul sistem european. Or, americanii au înțeles că, dacă nu vor interveni, războaiele din Europa vor genera instabilitate la nivel global.  „Anul 1917 este important și prin faptul că în acest an, popoarele implicate au început să obosească – a crescut instabilitatea guvernamentală, a crescut sărăcia, mizeria, mai ales în țările implicate în război – Germania, Imperiul Rus. Dovadă este și faptul că în 1917 au loc cele două revoluții din Rusia... Războiul se încheie în anul 1918 cu consecințe destul de importante”, a notat Pavel Moraru.

Doctorul habilitat în istorie spune că Primul Război Mondial a oferit ocazia să fie puse în aplicare toate acele proiecte privind justiția internațională, inclusiv, crearea unui Parlament internațional etc. Astfel americanii au încercat să democratizeze relațiile internaționale. Și anume Societatea Națiunilor este acea organizație, acea tribună care le oferea tuturor națiunilor posibilitatea să-și exprime punctul de vedere.

În același timp, în Rusia s-a instaurat un regim bolșevic, atipic, minoritar, care dorea să distrugă din temelii sistemul existent - social, economic, politic. Și trebuie să se țină cont de acea politică internă și externă, promovată de bolșevici – de ură față de restul lumii, de ură față de alte clase sociale etc. Este vorba despre politica expansionistă teritorială și ideologică a statului sovietic.

„Anii 20 de după Primul Război Mondial s-au remarcat printr-o intensă activitate diplomatică. A fost un deceniu al diplomației, al negocierilor, un deceniu în care țările au încercat să mențină pacea prin eforturi colective. De aici și apare sintagma de „securitate colectivă”, care era promovată de către Societatea Națiunilor. Această securitate colectivă s-a transpus și prin încheierea unei serii de acorduri de neagresiune. Dar, la finalul anilor 20, vine marea criză economică mondială, care a reprezentat acel moment de cotitură. De la diplomația și negocierile din anii 20, unde situația strategică era deținută de către țările învingătoare în Primul Război Mondial, către anii 30, țările învingătoare pierd această inițiativă strategică și cunosc ascensiune forțele revizioniste”, explică istoricul.

Pavel Moraru a menționat că anii 30 au reprezentat o perioadă în care situația scapă de sub controlul puterilor învingătoare, adică a țărilor, între care și România, care promovau conceptul securității colective. Mulți istorici consideră marea criză mondială ca un preludiu al Celui de-al Doilea Război Mondial.

Mihai Țurcanu, doctor în istorie, Institutul de Istorie al USM, consideră că un război mondial nu are ca trăsură principală numărul de victime. Or, sunt cunoscute conflicte civile, cum ar fi războaiele civile chineze din secolul XVII, secolul XIX, care au victime mai numeroase, dar nu sunt războaie mondiale.

„Ceea ce definește un război mondial, este faptul că reprezintă rezultatul unei tentative de a schimba sistemul. Principala caracteristică a războiului mondial este că reprezintă un conflict sistemic, o încercare de a modifica regulile jocului. Asta s-a întâmplat în ambele războaie mondiale și de aceea, până la urmă, ele se încheie cu noi tipuri de garanții de securitate, cu noi tratate care așază ordinea internațională pe baze noi”, explică istoricul.

De asemenea, în opinia sa, o trăsătură foarte interesantă a Primului Război Mondial și a Celui de-al Doilea Război Mondial este că ele s-au încheiat cu înfrângerea celor care au încercat să modifice sistemul internațional. Or, actualul sistem internațional își are baza sa teoretică, ceea ce înseamnă ordine internațională, aceeași de la sfârșitul secolului XVIII.

„În principiu, sistemul este bazat pe aceeași perspectivă asupra lumii, pe același mod de gândire, economie de piață, valori liberale. Valori liberale în secolul XVIII însemnau un pic altceva decât astăzi, dar esența lucrurilor și a abordărilor e aceeași”, a notat Mihai Țurcanu.

Potrivit lui, războaiele acestea s-au încheiat prin integrarea în sistem a celor care au generat aceste provocări la adresa ordinii internaționale. „Ceea ce se întâmplă astăzi nu este atât de diferit de ceea ce s-a întâmplat atunci. În sensul în care astăzi tot este o provocare sistemică. Și probabil, războiul care s-a început astăzi în Ucraina, personal sunt convins, că va trebui să se încheie cu noi tipuri de garanție de securitate și noi tratate internaționale care vor crea o nouă ordine internațională sau o vor confirma pe cea care există astăzi”, opinează doctorul în istorie.