Controlul asupra întregului Donbas pare să fie o condiție esențială pentru ca Vladimir Putin să poată declara misiunea îndeplinită în Ucraina, dar Kievul nu este dispus în acest moment să accepte revendicarea Rusiei, scriu The New York Times și CNN. Dincolo de Donbas, The Telegraph avertizează că pentru Ucraina este crucial să-și păstreze Odesa și accesul la Marea Neagră.
Una dintre condițiile impuse de Vladimir Putin la summitul de vineri din Alaska presupune ca Ucraina să renunțe în întregime la Donbas, regiunea industrială din estul țării, pe care Moscova susține că a anexat-o, dar pe care nu o controlează în totalitate. Revendicarea va fi probabil discutată luni seară, la întrevederea dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski de la Casa Albă, transmite HotNews.
Zona tradițional vorbitoare de limbă rusă se află în fruntea listei de revendicări teritoriale și politice ale Rusiei, parte centrală a așa-numitelor „cauze profunde” ale războiului, în discursul liderului de la Kremlin.
Putin a încercat să preia Donbasul încă din 2014, mai întâi prin intermediul separatiștilor, apoi prin invadarea și anexarea regiunii, în 2022.
Forțele Kremlinului și aliații săi separatiști au cucerit aproximativ 87% din această regiune, potrivit datelor DeepState, un grup ucrainean care monitorizează evoluția situației pe câmpul de luptă.
Moscova vrea acum să cucerească cei 2.600 de kilometri pătrați din regiune care rămân în mâinile Ucrainei – fără un armistițiu însă, bătălia pentru Donbas se va prelungi aproape sigur până anul viitor și va costa zeci de mii de vieți, spun analiștii militari.
Ce oferă Putin în schimb
Conținutul acordului de pace discutat vineri de Trump și Putin în Alaska, și care va fi discutat probabil luni seară la Washington, rămâne neclar.
Putin cere retragerea forțelor ucrainene din Donbas, iar, în schimb, oferă înghețarea conflictului în restul Ucrainei de-a lungul liniilor de front actuale și furnizarea unei promisiuni scrise de a nu mai ataca în viitor, potrivit unor oficiali americani care au discutat cu New York Times.
Trump l-a îndemnat pe Volodimir Zelenski să accepte acordul, observând că Rusia este pur și simplu o putere mai mare.
Zelenski a refuzat însă. El este susținut de populație, care pare gata să accepte înghețarea liniilor frontului, dar nu cedarea de teritorii suplimentare.
Aliații europeni ai lui Zelenski au încercat și ei să îi explice lui Trump că cedarea de poziții fortificate ar putea costa Kievul pe viitor, în cazul în care Rusia decide să își reia asaltul.
Autoritățile ucrainene estimează că peste 200.000 de civili trăiesc încă în zona din Donbas pe care o controlează, în principal în zona industrială dens populată și puternic fortificată din și din jurul orașelor Sloviansk și Kramatorsk.
De ce Donbas
De la invazia la scară largă din 2022, Moscova a anexat ilegal patru regiuni ucrainene după organizarea unor referendumuri denunțate ca fiind false.
Cele patru regiuni sunt Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie. Dintre cele patru regiuni, Rusia controlează în totalitate doar una, Luhansk.
Forțele Rusiei au luptat în alte opt provincii ucrainene din 2022, retrăgându-se în cele din urmă din unele și ocupând fragmente din altele.
Totuși, Donbasul, format din Donețk și Luhansk, se află în centrul viziunii lui Putin asupra războiului, o viziune modelată de convingerea sa privind unitatea istorică a vorbitorilor de limbă rusă din fosta Uniune Sovietică, scrie New York Times.
Putin a prezentat inițial invazia ca fiind o acțiune de apărare a separatiștilor pro-ruși din regiune, care au luptat împotriva guvernului de la Kiev cu sprijinul militar și financiar al Kremlinului încă din 2014.
Această promisiune face ca controlul asupra Donbasului să fie o condiție esențială pentru ca Putin să declare misiunea îndeplinită în Ucraina, a afirmat Konstantin Remciukov, un editor de la Moscova cu legături la Kremlin, citat de cotidianul american.
Pe ce se bazează pretențiile lui Putin
Donbasul a fost disputat încă de la apariția Ucrainei ca stat, la începutul secolului al XX-lea, când naționaliștii ucraineni, comuniștii și monarhiștii ruși s-au luptat pentru bogățiile industriale ale regiunii într-o perioadă haotică după Revoluția Bolșevică.
Majoritatea populației regiunii era ucraineană până când campaniile de industrializare forțată și teroare ale lui Stalin au dus la migrația muncitorilor ruși către minele de cărbune și fabricile din regiune, uciderea în masă a fermierilor ucraineni și suprimarea limbii ucrainene.
La momentul prăbușirii Uniunii Sovietice, aproximativ două treimi din locuitorii regiunii Donbas considerau limba rusă ca fiind limba lor maternă, potrivit datelor recensământului. Identitatea culturală rusă și limba rusă au devenit și mai dominante în primele decenii după independența Ucrainei.
Aproximativ 90% dintre alegătorii din Donbas au votat pentru Viktor Ianukovici, un candidat pro-rus, la alegerile prezidențiale din Ucraina din 2010.
Răsturnarea lui Ianukovici de către protestatarii din Kiev patru ani mai târziu l-a determinat pe Putin să lanseze o invazie în Crimeea de la Ucraina și să organizeze o insurgență în Donbas.
Revolta a generat o reacție anti-rusă în regiune. La ultimele alegeri prezidențiale din Ucraina, în 2019, partea din Donbas controlată de Ucraina a votat în proporție covârșitoare pentru Zelenski.
Între timp, Putin a apelat la un naționalism din ce în ce mai zgomotos pentru a încerca să mobilizeze sprijinul intern după ani de stagnare economică.
Aceste eforturi de propagandă nu au avut niciodată un impact masiv în Rusia.
Un sondaj independent realizat cu câteva zile înainte de invazie a arătat că doar un sfert dintre ruși susțineau integrarea Donețkului și Luhanskului în Federația Rusă, srie New York Times.
Va continua Rusia invazia dacă va primi Donbasul?
Putin a făcut periodic aluzii la anexarea altor părți ale Ucrainei, ceea ce i-a determinat pe oficialii ucraineni și pe mulți politicieni și analiști occidentali să fie convinși că războiul va continua după ce Rusia va cuceri Donbasul, fie prin forță, fie prin diplomație.
Opiniile lor sunt împărtășite de naționaliștii ruși și de mulți soldați ruși, care l-au îndemnat pe Putin să continue lupta pentru restul teritoriului din celelalte două regiuni anexate, Herson și Zaporijie.
Alți comentatori pro-război au afirmat că Rusia va continua să lupte până la răsturnarea guvernului lui Zelenski și instalarea unui guvern mai docil.
Mulți analiști independenți se îndoiesc însă că Rusia dispune de resursele economice și militare necesare pentru a-și continua ofensiva mult mai departe de Donbas.
Conform unor analiști, regimul autoritar al lui Putin și perspectivele economice în declin l-ar putea convinge să se mulțumească cu Donbas, cel puțin pentru moment.
„Societatea rusă se află într-o stare atât de deplorabilă încât ar fi dispusă să accepte aproape orice rezultat al războiului”, a declarat Tatiana Stanovaia, expertă în politica rusă la Carnegie Russia Eurasia Center.
„Ne putem imagina diferite grade de nemulțumire din partea anumitor segmente marginale ale societății – „ultra-patrioții” și cei de teapa lor – dar Kremlinul poate gestiona această situație”, a spus ea, citată de New York Times.
Odesa și accesul la Marea Neagră
În vreme ce atenția se concentrează pe Donbas, o analiză din cotidianul The Telegraph avertizează asupra unui alt teritoriu, pe care îl consideră mai important.
Ucraina poate supraviețui fără Donbas, dar nu și fără accesul la Marea Neagră, scrie ziarul britanic, care susține că asigurarea faptului că Odesa și zonele înconjurătoare rămân sub controlul Kievului este esențială pentru existența națiunii.
Voci de la Moscova au spus în mod constant că Odesa este o țintă a Rusiei.
Lupta pentru Marea Neagră a fost una intensă de la invazia la scară largă din 2022. Ucraina a reușit în cele din urmă să împingă Flota Rusă de la Marea Neagră departe de coastele sale și să reia comerțul maritim, esențial pentru economia sa.
Acest lucru nu este întâmplător și a necesitat eforturi considerabile, iar echilibrul ar putea fi perturbat rapid dacă importanța Mării Negre este trecută cu vederea, scrie The Telegraph.
O flotă rusească care poate ieși din ascunzătoare și este capabilă să se reaprovizioneze și să se reînarmeze ar putea perturba acest echilibru aproape imediat, determinând o nouă perturbare a comerțului maritim ucrainean.
Estimările indică faptul că, dacă Ucraina ar pierde libertatea de navigație cu până la 80%, economia sa ar fi afectată cu 10-12% din PIB. Pierderile indirecte ar putea ajunge la 30% din PIB.
La asta s-ar adăugat pierderea influenței, a accesului și efectul asupra altor țări care au nevoie de aceste exporturi – de produsele agricole în special, mai spune The Telegraph, care consideră că menținerea libertății de navigație în Marea Neagră ar fi mai importantă decât divizarea teritoriului contestat și discutată în prezent.
