În contextul marcării a 102 ani de la Unirea Basarabiei cu Patria–mamă România, la 27 martie, profesorul Victor Ghilaș și-a amintit despre atitudinea “eliberatorilor” sovietici, despre bolile și molimele pe care le-au suportat basarabenii în acea perioadă.

„ Prin sate în 1944, după război, se începuse tifosul, pe care l-au adus soldații eliberatori. Foarte mulți din sat au murit, se auzea clopotul de dimineață – iaca o murit cutare, sau cutare. Țin minte că mama a găsit modalitatea să dezinfecteze plăpumile și pernele pline de paraziții aduși de soldații care au stat mai multe zile în casa noastră – a făcut focul în cuptor și le-a băgat și la fierbințeală. Da soldații ruși, cât au stat, și-au bătut joc de oameni, o duceau tot într-un chef. Cei care stăteau la noi, că aveam o casă mai mare, nouă, acoperită cu tablă, cărau vinul din beci cu căldarea, până l-au terminat.

Noi, cei mai mici, cu fratele, stăteam pe cuptor. Da unul din soldați cu cana la noi, să ne dea vin. Mama nu le dădea voie, dar el s-a suit pe cuptor, după noi și tot ne dădea cu de-a sila să bem. Sora noastră mai mare și alte fete de prin sat nici nu stăteau în case, ci mai mult prin poduri, să nu-și bată joc de ele. Așa cum au făcut-o cu o fată de la noi din sat, care era bolnavă, săraca...

Ne-am îmbolnăvit și noi, eu, sora și fratele, de tifos.  Și sora mea îmi spune – tare aș bea un gât de vin. Dar de unde, că butoaiele din beci au fost golite de “eliberatori”! Dar mai rămăsese o cadă mare în sarai. M-am dus, ca să-i fac o plăcere surorii, m-am urcat pe capac,  am găsit un băț de stuf și am tras de acolo, apoi turnam în cana. I-am dat surorii și știți că i s-a făcut mai bine...”, povestește Victor Ghilaș.

Soldații nemți, spre deosebire de cei sovietici, au avut altă atitudine față de locuitorii satului său de baștină, mărturisește dl. Ghilaș :

„Nemții au venit, au dormit, s-au sculat dimineața, au cerut ceva de mâncare, au mâncat și lăcrămând s-au dus. Plângând, unul din ei a spus – noi ne ducem, dar o să revenim. Iată ar trebui să arătăm mai des care a fost atitudinea soldaților “eliberatori” !

Victor Ghilaș este autorul unui volum de poezii, pe care a intitulat-o sugestiv “Povara de-a rămâne om”. Poeziile sale ne aduc aminte de valorile general-umane precum bunătatea, dragostea de neam, de limba și istoria poporului. Ne-a declamat cu bunăvoință,  câteva versuri :

Din adâncurile stâncii

Dorul, vremea își adună

Izvorașul din Stodolna,

Cu-a lui apă cristalină.

Murmurând, curgând la vale,

Cântă doinele străbune,

Amintindu-ne trecutul,

Care-a fost pe vremuri bune.

Apa lui, vărsată-n Nistru

E primită cu mult drag,

Că-i din plaiul mioritic,

Al strămoșului meleag.

Când țăranii vin la vale,

De la câmpuri, obosiți

Tu-i servești cu apă rece

Ca să fie mulțumiți.

Îngrijiți cu toți izvorul,

Ce ne-a botezat de mici

Transmiteți-le ștafeta

La nepoți, de la bunici!