Extinse prin Tratatul de la Lisabona în 2009, acestea includ acum dezarmarea, asistența militară, stabilizarea post-conflict și combaterea terorismului. Ele rămân însă limitate la crize de intensitate redusă, fără a prevedea o confruntare militară majoră.

Potrivit unui studiu citat de EuroDéfense, „63% din achizițiile recente de apărare ale UE se referă la soluții americane”. O cifră care vorbește mult despre dependența europeană și care justifică, în ochii think tank-ului, o consolidare urgentă a industriei de apărare a Bătrânului Continent.

„Pilonul european al Alianței se află într-o stare subcritică în ceea ce privește pregătirea militară și industrială”, avertizează rețeaua, care solicită o utilizare mai țintită a Fondului European de Apărare (FED). „În stadiul de dezvoltare, Fed nu își poate permite să-și răspândească subvențiile prea mult și prea subțire”, avertizează documentul.

Într-o Europă în care opinia publică rămâne divizată în privința problemelor militare, EuroDéfense pledează pentru crearea unei veritabile culturi europene de apărare. „Sentimentul de apărare comună de obicei la nivelul Națiunii trebuie adus la nivelul cetățenilor și al Europei”, insistă textul, care menționează „Apărarea totală” adoptată de țările nordice și baltice ca model de urmat.

EuroDéfense se alătură aici recomandărilor raportului lui Sauli Niinistö, fostul președinte al Finlandei, înaintat Comisiei Europene. Acesta recomandă ca fiecare gospodărie europeană să poată supraviețui timp de 72 de ore în cazul unei crize majore. Mâncare, apă, medicamente… Trebuie să ne aprovizionăm. Acest model nordic se bazează pe rezistența societală puternică, implicarea cetățenilor în apărarea teritorială și pregătirea populației de a rezista în caz de ocupație, creând astfel o „descurajare prin negare”, capabilă să convingă adversarul că atacul său va eșua.

Observația este unanimă: Europa este insuficient echipată după ce a beneficiat multă vreme de umbrela americană. După trei ani de război în Ucraina și în fața amenințării ruse, EuroDéfense îi cere să cheltuiască mai mult, să cheltuiască mai bine și mai ales să cheltuiască împreună. Grupul de reflecție îi sugerează să se apropie de europenii din afara UE, cum ar fi Marea Britanie și Norvegia, reevaluând în același timp relațiile cu Turcia, un membru cheie al NATO, dar în relații proaste cu Bruxelles-ul.

Este în mare măsură această mișcare strategică pe care o vedem la lucru, sub egida președintelui Macron și a premierului britanic Keir Starmer, care de două săptămâni formează o „coaliție a voluntarilor” pentru Ucraina, incluzând și norvegieni și canadieni. Rețeaua avertizează împotriva unei încetări premature a focului care ar permite Moscovei să-și refacă forțele, o poziție contrară celei a lui Donald Trump, care dorește o încetare rapidă a luptelor. Această divergență reprezintă o provocare majoră pentru europeni, mai ales că Statele Unite și-au suspendat sprijinul militar, schimbul de informații și operațiunile cibernetice împotriva Rusiei.

La nivel financiar, EuroDéfense propune emiterea de euroobligațiuni pentru finanțarea efortului european de apărare. „UE a adoptat bine această soluție în timpul pandemiei de Covid. De ce ar ezita ea în fața actualei pandemii militare?”, se întreabă EuroDefense, care se bazează pe raportul Draghi, care recomandă atingerea a 3% din PIB pentru apărare. Comisia Europeană, mai precaută, favorizează articolul 122, care permite împrumuturile pentru a oferi împrumuturi statelor care doresc să finanțeze în comun capacitățile militare. De asemenea, propune eliberarea statelor membre de regula 3% până la o limită de 1,5% din PIB timp de patru ani.