Se spune că Honore de Balzac consuma și peste 50 de cești cu cafea într-o zi. Seara, la ora 18.00, servea o cină ușoară, după care se odihnea până la ora 1, când se apuca de scris timp de șapte ceasuri. Dormea apoi până la ora 9.30, când se trezea și se reapuca de scris, până la ora 16.00. Urmau două ore de plimbări sau vizite, până la ora 18.00, când ciclul era reluat, scrie TVR INFO.

În fiecare dimineață, Ludwig van Beethoven număra 60 de boabe de cafea din care își pregătea ceașca care îl ajuta să lucreze până la amiază.

Dragostea pentru cafea a regizorului David Lynch s-a făcut simțită și în celebrul serial Twin Peaks, în care agentul Cooper era un mare iubitor și consummator al acestei licori. Este cunoscut că David Lynch consumă de la zece până la douăzeci de cești de cafea pe zi. El spune că secretul este să te oprești la ora 17:30.

Rutina lui Soren Kierkegaard includea trei lucruri – scrisul, plimbările și multă cafea. El avea un mod inedit de a-și prepara cafeaua: turna mult zahăr într-o ceașcă, apoi turna cafeaua tare, neagră și fierbinte peste piramida albă de zahăr.

Se spune că celebra licoare neagră a salvat-o pe Marilyn Monroe în ziua nuntii ei cu Arthur Miller. Uitând că rochia de mireasă pe care și-a comandat-o era crem, Marilyn și-a cumpărat voal alb. Actrița a avut ideea salvatoare de a înmuia voalul în cafea, asortând astfel cele două piese vestimentare.

La prima vedere pare o simplă băutură neagră, aromată și amară, dar în realitate este un produs de mare complexitate și cu o lungă istorie.

Cafea dimineața, la prânz și seara; cafea cu prietenii, partenerii de afaceri sau familia.

Istoria cafelei

Sunt multe legendele legate de existența cafelei. Una dintre ele spune că în secolul al IX-lea, în Etiopia, păstorul de capre Kaldi ar fi observat că animalele din turma sa sunt mult mai active după ce au consumat fructele roșii ale unui arbust. A dus boabele unui călugăr de la o mănăstire din apropiere, dar acesta le-a aruncat în foc. Aroma plăcută s-a răspândit în toată încăperea. Respingând această idee, a luat boabele prăjite și le-a aruncat într-o cană cu apă fierbinte. Se spune că această licoare i-a ajutat pe călugări în lungile ore de meditație și rugăciune. Povestea a apărut scrisă, pentru prima dată, într-un document din 1671.

O altă legendă atribuie apariția cafelei șeicului Omar din Mocha (Yemen), exilat într-o peșteră. Printre fructele consumate în pustietate erau și cele de cafea.

Penru că erau amare, el a prăjit și fiert boabele, băutura rezultată salvându-i viața. Se spune că povestea lui Omar a ajuns la Mocha, iar el a fost sanctificat.

Pe lângă aceste povești, prima mențiune legată de existența cafelei datează din secolul al XV-lea – Mănăstirea Sufi din Yemen. Se presupune că boabele de cafea au fost descoperite în Etiopia, regiunea Kaffa și au intrat în lumea arabă prin Egipt și Yemen.

Și drumul cafelei a continuat…

Prima cafenea din lume a fost deschisă la Constantinopol în 1475.

Cafeaua a ajuns în India, Indonezia, America, dar și Italia, unde a fost deschisă prima cefenea din Europa, în 1645 (Veneția).

Olandezii au fost primii care au importat pe scară industrială și au cultivat-o în propriile colonii din Java și Ceylon. Tot ei au introdus-o în Japonia, în secolul XVII.

Originea cuvântului: de la regiunea Kaffa sau de la cuvântul “quahwek” care în limba arabă înseamnă “stimulent”. În secolul următor, cafeaua se răspândise deja în Orientul Mijlociu, Persia și Turcia.

Cafeaua în lume

Cultura modernă a cafelei își are originea în Europa de Vest, în secolul al XVIII-lea. Răspândită astăzi pe tot globul, este preparată și consumată diferit de la o țară la alta.

În Turcia, cafeaua se consumă tare, neagră și dulce, preparată la nisip, o infuzie fină, fără urmă de zaț.

Apa rece în care a fost adăugată cafea este încălzită la foc mic, apoi dată în clocot de câteva ori. După ce s-a “odihnit” puțin, se adaugă peste zahărul din cești.

În Grecia, procedeul este asemănător, cu diferența că zahărul cubic este înmuiat în alcool, căruia i se dă foc.

Austria, plină de cafenele elegante și rafinate, se mândrește cu wiener melange, o cafea servită cu lapte fierbinte și topping de cremă de lapte.

În Franța, este celebră cafe au lait, servită cu laptele adăugat în ceașcă sau separat, pe farfurioară.

Tot în Franța, se mai servește și ”za faux” o cafea mai slabă, pe care împătimiții băutori o numesc “suc de șosete”, de pe vremea când, pentru filtrarea zațului, erau folosiți ciorapii.

În Italia, țara natală a espresso-ului, cel mai răspăndit este espresso simplu, dar și cafe con panna, cu topping de frișcă dulce. Și lista poate continua cu cappuccino, macchiato, lungo, ristretto, romano.

Bunele maniere legate de cafea sunt învățate din copilărie, când fiecare este educat că un cappuccino se comandă până în ora 12.00.

În anul 1901, Luigi Bezzera a inventat primul aparat de espresso, care a fost perfecționat în 1946, când a apărut băutura cappuccino (denumită după culoarea robelor călugărilor Capuchin).

Portughezii preferă cafeaua tare, cum ar fi o Bica: un shot de espresso tare și amar.

Și în Japonia, cafeaua a devenit o băutură importantă, căreia i-a fost asociată o sărbătoare, pe 1 octombrie. Deși recunoscuți ca mari consumatori de ceai, consumatorii de cafea, o preferă pe cea de foarte bună calitate.

Pentru reducerea ridurilor și îmbunătățirea aspectului pielii, japonezii fac baie într-un amestec format din cafea și pulpă de ananas.

În Statele Unite ale Americii, celebră este caffee americano, o cafea diluată cu multă apă. Poate din acest motiv, pentru americani, dimensiunile unei cafele mici corespund în Europa unei cafele mari.

“Pauza de cafea”, adusă de scandinavi, apare în America încă din secolul al XIX-lea, ca metodă de odihnă la locul de muncă, dar și ca încurajare a consumului.

Studiile arată că americanii beau 400 de milioane de cești de cafea pe zi, ceea ce face din Statele Unite cel mai mare consummator de cafea din lume.

În lumea arabă, cafeaua tare și aromată este oferită musafirilor alături de curmale, iar refuzul este considerat o ofensă adusă gazdei, care o servește înainte de masă.

Cafeaua cu adaosuri

În multe țări cafeaua se bea „îmbunătățită”, de cele mai multe ori cu adaos de alcool.

Spaniolii adaugă sherry, rușii adaugă vodcă, francezii coniac, austriecii adaugă zahăr, ciocolată, lapte sau smântână, iar venețienii grappy sau alt alcool regional.