20 iulie: 95 de ani de la moartea Regelui Ferdinand „Întregitorul” și urcarea Regelui Mihai pe tronul României

  • 20 Iulie 09:33
20 iulie: 95 de ani de la moartea Regelui Ferdinand „Întregitorul” și urcarea Regelui Mihai pe tronul României

Se împlinesc 95 de ani de când , în noaptea de 19 spre 20 iulie 1927, la Pelișor se stingea din viață Regele Ferdinand Întregitorul. Îi succeda în poziția de Cap al Statului nepotul său, Regele Mihai I, în vârstă de cinci ani și opt luni. A fost nevoie ca un copil să devină rege al României deoarece tatăl său, principele Carol al României, renunțase la prerogativele de moștenitor al Coroanei.

După ceremoniile funerare ale Regelui Carol I, în septembrie 1914, și  ale Reginei Elisabeta, în februarie 1916, funeraliile Regelui Ferdinand  au fost al treilea eveniment național în care românii și-au condus  suveranul peultimul drum, în istoria noastră modernă.

A fost unul dintre cele mai intense momente  de comuniune între Națiune și Coroană, în care oamenii și-au manifestat  discret, dar profund, admirația, respectul, recunoștința și afecțiunea  față de regele întregitor de Țară.

Începutul Domniei

Regele Ferdinand și-a sacrificat în România nu numai legăturile de  familie, ci și credința: cum nu și-a botezat copiii în rit catolic, a  fost excomunicat de Papă, un eveniment dureros pentru un catolic fervent  așa cum era și care și-a însușit perfect crezul familiei sale "Nihil  sine Deo", "Nimic fără Dumnezeu".

Domnia lui Ferdinand începe într-un moment tulbure pentru România.  Războiul european tocmai începuse și, în puțin timp, a devenit evident  că va dura mai mult decât credea oricine. România alesese calea  neutralității, dar toată lumea – regele, politicienii și populația –  știa că aceasta era doar o soluție temporară și că va veni un moment în  care România va fi obligată să se alăture unei părți sau celeilalte.

Ca și unchiul său, Ferdinand a fost influențat și de originile sale  germane. Dar, spre deosebire de Carol, a cărui soție era și de origine  germană, Ferdinand nu era doar sub presiunea populară, ci și sub  presiunea soției sale de origine britanică. Principesa Maria a fost un  susținător activ al Antantei și era sigură că Puterile Aliate vor  câștiga războiul.

Începutul războiului nu a fost deloc favorabil României, care inițial  a pierdut sudul țării, inclusiv Capitala, Bucureștiul. Familia Regală  și Guvernul au fost nevoiți să-și găsească refugiu la Iași. Regele  Ferdinand nu și-a pierdut încrederea în forța de recuperare a națiunii,  garantând independenței țării și oferind sprijin moral soldaților și  populației civile afectate de suferințe, boli și foamete.

În cele din urmă, în vara anului 1916, Ferdinand declară război țării  sale de origine și se alătură războiului alături de Franța, Anglia și  Rusia, în speranța că această Alianță va aduce mult dorita unire cu  Transilvania, ce era atunci o provincie a Imperiului Austro-Ungar.  Despre Conciliul de Coroană din 1916, Ferdinand a scris:

"A trebuit să-mi reduc la tăcere inima; acest lucru nu a fost ușor.  Cu un suflet torturat am decis să-mi îndeplinesc datoria față de poporul  român, ale cărui destine le conduc. Cu durere, dar încrezător că  această decizie este singura care este în concordanță cu destinul țării  mele, România."

Deși în primele luni ale anului 1918, Germania părea să se îndrepte  spre victorie, după semnarea unei păci separate cu Rusia, România avea  să câștige teren și să devină România Mare, după o unire nu numai cu  Transilvania, ci și cu Bucovina și Basarabia. A fost un rezultat  imprevizibil pe care puțini l-ar fi prezis în 1914. Astfel, în 1922,  Ferdinand "cel Loial", așa cum va fi numit datorită alegerii sale în  1916, alături de Maria au fost încoronați oficial Rege și Regină a  României Mari.

Finalul Domniei

Ferdinand a reintrat în București la 1 decembrie 1918 și a fost  încoronat rege al României Mari în 1922. Ulterior, el a devenit cunoscut  pentru că s-a sustras în mod evident promisiunilor sale anterioare de  reformă socială și constituțională, deși a obținut o reputație de "rege  al țăranilor" pentru eforturile sale de reformă funciară din 1921.

Restul domniei lui Ferdinand va fi marcat de provocările aduse de un  stat mai mare. Cel mai important moment va fi adoptarea unei noi  Constituții, în 1923, care va oferi un cadru legislativ adecvat pentru  dezvoltarea ulterioară a țării.

După război, Ferdinand, având o cu totul altă personalitate decât  unchiul său, va fi puternic influențat de energicul Ion I.C. Brătianu,  liderul Partidului Național Liberal. Legăturile strânse ale regelui cu  liberalii vor aduce numeroși critici din partea celorlalte partide  politice, în special a Partidului Național Țărănesc. Soarta a fost că  cei doi conducători ai României, Regele Ferdinand și Ion I.C. Brătianu,  au murit în același an, 1927, la doar câteva luni distanță, lăsând țara  în fața unor noi provocări.

Tot in ziua de 20 iulie 1927, Principele  Moștenitor Mihai a fost adus de la Sinaia la București, cu trenul regal,  pentru a fi prezentat Camerelor reunite ale Parlamentului. Venise  împreună cu mama sa, Principesa Elena. „Trăiască Regele Mihai I", au  strigat deputații, iar Regele în pantaloni scurți a salutat pentru prima  oară Parlamentul, în calitate de suveran.

Tags

Alte Noutati

LIVE
Meteo Chișinău
20,52
Cer senin
Umiditate:99 %
Vint:4,12 m/s
Sat
25
Sun
26
Mon
26
Tue
26
Wed
26
Arhivă Radio Chișinău