Încă din primele zile ale anului următor Vuia a început construcția aparatului, iar în toamna lui 1904 a început să-i construiască și un motor, tot o invenție de-a sa. Și tot atunci a obținut, în Marea Britanie, un brevet pentru această invenție.

Toată partea mecanică a aeroplanului este terminată tocmai în februarie 1905. Aparatul este gata în decembrie, când i se montează motorul, și este numit Vuia 1. Aeroplanul avea o greutate de 250 kg, o suprafață de susținere de 14 m² și un motor de 20 CP. Primele experimente au început în 1905 pentru a căpăta experiență în manevrarea lui.

Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia 1 a zburat pentru prima dată. Aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, a zburat pe o distanță de 12 m, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat. (spre deosebire de biplanul fraților Wright, care a zburat pentru prima dată în decembrie 1903, monoplanul lui Vuia a avut roți), scrie România Liberă.

Traian Vuia spunea după primul zbor mecanic complet din istorie: "La o ultimă încercare, cu un vânt lateral, am mărit admisia vaporilor și mașina s-a ridicat dintr-o dată la o înălțime între 0,60 metri și un metru. Dar imediat ce aparatul a părăsit solul, elicea s-a încetinit și mașina împinsă de un vânt lateral, după câteva balansări, s-a așezat pe câmp așa de lin încât eu nu am putut simți nici cel mai mic șoc și nici să știu în care moment am atins solul. Acolo mașina a fost răsturnată de vânt; elicea și trei țevi din planurile sustentatoare au fost deteriorate. Distanța parcursă în aer este de aproximativ 12 metri”.

Tot la data de 18 martie, în anul 1922, a fost efectuat primul zbor cu elicopterul Vuia 2 la Juvisy, in Franța. Pilotarea elicopterului a fost încredințată pilotului francez Laurent.