Potrivit ONU, faptul că milioane de persoane trăiesc în sărăcie extremă într-o lume caracterizată printr-un nivel fără precedent de dezvoltare economică, mijloace tehnologice și resurse financiare, este revoltător. Sărăcia nu este doar o problemă economică, ci mai degrabă un fenomen multidimensional, care include atât lipsa veniturilor, cât și a capacităților de bază pentru a trăi în demnitate.

Persoanele care trăiesc în sărăcie se confruntă cu multe lipsuri interdependente, care se susțin reciproc, împiedicându-le să-și obțină drepturile și perpetuând sărăcia, inclusiv: condiții de muncă periculoase, locuințe nesigure, lipsa alimentelor nutritive, acces inegal la justiție, lipsa puterii politice, acces limitat la asistența medicală.

Tema din 2020 privind marcarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei - "Acting together to achieve social and environmental justice for all" / "Acționând împreună pentru a realiza justiția socială și de mediu pentru toți" - abordează provocarea realizării justiției sociale și de mediu pentru toată lumea.

Recunoașterea într-o măsură din ce în ce mai mare a multidimensionalității sărăciei înseamnă că aceste două chestiuni sunt inseparabil interconectate și că justiția socială nu poate fi pe deplin realizată fără a corecta, totodată, și problemele de mediu. Deși s-au înregistrat progrese în combaterea sărăciei materiale, nu s-a întâmplat același lucru în privința abordării celorlalte dimensiuni importante ale sărăciei, inclusiv impactul în creștere rapidă asupra mediului.

Oamenii care trăiesc în sărăcie extremă, deseori din necesitate, sunt primii care acționează decisiv în cadrul comunităților lor ca răspuns la sărăcie, schimbări climatice și provocări de mediu. Cu toate acestea, eforturile și experiența lor trec adesea neobservate și neapreciate; capacitatea lor de a lua măsuri pozitive a fost trecută cu vederea; nu sunt recunoscuți ca factori de schimbare și vocile lor nu sunt auzite, în special în organismele internaționale.

Acest lucru trebuie să se schimbe, arată ONU (www.un.org). Participarea, cunoștințele, contribuția și experiența persoanelor care trăiesc în sărăcie trebuie să fie evaluate, respectate și reflectate în eforturile de a construi o lume echitabilă și durabilă în care să existe justiție socială și de mediu pentru toți.

* * *
Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei reprezintă o oportunitate de a aprecia efortul și lupta persoanelor care trăiesc în sărăcie, o șansă pentru ca acestea să-și facă auzite nevoile și un moment pentru a recunoaște faptul că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei.

Alegerea datei privind marcarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei a avut în vedere ziua de 17 octombrie a anului 1987, când peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piața Trocadéro din Paris, unde a fost semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenței și a foametei.

Manifestanții, veniți la îndemnul preotului catolic Joseph Wresinski, au declarat că sărăcia este o încălcare a drepturilor omului și au afirmat necesitatea de a se aduna pentru a se asigura că aceste drepturi sunt respectate. Aceste convingeri au fost înscrise pe o piatră comemorativă inaugurată în aceeași zi.

Reproduceri ale pietrei comemorative au fost dezvelite în întreaga lume, servind ca loc de adunare pentru a sărbători Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. O astfel de replică este situată în grădina sediului Națiunilor Unite și este locul unde anual au loc ceremonii organizate de Secretariatul Națiunilor Unite din New York. 

Sursa:Agerpres