Poetul englez medieval Geoffrey Chaucer (cca. 1373-1400) a fost prima persoană care a menționat Ziua Sfântului Valentin ca fiind ziua celebrării iubirii, în poemul său "Parlement of Foules" (cca. 1380), între versurile sale aflându-se următoarele: "For this was sent on Seynt Valentyne's day / Whan every foul cometh ther to choose his mate". În termeni moderni, versurile ar spune: "Aceasta a fost de ziua Sfântului Valentin, când fiecare pasăre vine acolo să-și aleagă perechea". Aceste rânduri reflectau credința larg răspândită în Evul Mediu că păsările își alegeau perechea la mijlocul lunii februarie. Această credință s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit "sfântul patron al îndrăgostiților", potrivit https://www.scrapbook.com/.

Astăzi, îndrăgostiții își exprimă dragostea cu ajutorul cutiilor de bomboane, florilor, diverselor mici atenții mai mult sau mai puțin costisitoare, excursiilor surpriză, cinelor romantice, însă, în perioada de început a acestei sărbători erau apreciate micile misive scrise de mână numite "valentine".

În Evul Mediu erau populare saluturile, mesajele scrise începând să apară abia după 1400. În 1415, Charles, duce de Orleans, i-a scris un poem soției sale, Bonne of Armagnac, în timp ce era închis în Turnul Londrei, în urma capturării sale în Bătălia de la Agincourt. În poemul scris în limba franceză, Charles folosește termenul de "Valentină" referindu-se la soția sa, exprimarea dragostei sale fiind una sumbră datorită împrejurărilor: "My very gentle Valentine,/Since for me you were born too soon,/And I for you was born too late./God forgives him who has estranged/Me from you for the whole year./I am already sick of love,/My very gentle Valentine.", notează https://www.history.com/.

Charles a stat închis timp de 25 de ani. Nu și-a mai văzut niciodată soția, ea murind undeva între 1430-1435. Mesajul scris face parte acum din colecția de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra. Câțiva ani mai târziu, se pare că regele Henry al V-lea a angajat un scriitor pe nume John Lydgate pentru a compune o "valentină" către Catherine de Valois, notează https://www.greetingcard.org/.

În februarie 1477, Margery Brews i-a trimis lui John Paston cea mai veche "valentină" cunoscută în limba engleză, referindu-se la el drept "right welbelouyd Voluntyn". În acel moment, părinții fetei negociau căsătoria ei cu Paston, un membru al nobilei familii Norfolk, dar acesta nu era mulțumit de mărimea zestrei oferite de tatăl ei. Cuplul s-a căsătorit la scurt timp după aceea, scrisorile sincere ale lui Margery atrăgându-i în mod clar atenția viitorului său soț, conform https://sarahpeverley.com/.

În Marea Britanie, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, era ceva obișnuit ca prietenii și îndrăgostiții din toate clasele sociale să schimbe mici mărturii de afecțiune sau note scrise de mână, iar până la 1900 felicitările tipărite au început să înlocuiască scrisorile scrise în urma îmbunătățirilor aduse tehnologiei de imprimare. Felicitările gata făcute erau o modalitate ușoară pentru oameni de a-și exprima emoțiile într-un moment în care exprimarea directă a sentimentelor proprii era descurajată. Tarifele poștale mai ieftine au contribuit, de asemenea, la creșterea popularității trimiterii de felicitări de Ziua Îndrăgostiților.

Americanii au început, probabil, să schimbe "valentine" făcute manual la începutul anilor 1700. În anii 1840, Esther A. Howland (1828-1904) a început să vândă primele "valentine" produse în serie din America. Femeia de afaceri, cunoscută și sub numele de "Mama Îndrăgostiților", a realizat creații elaborate cu dantelă reală, panglici și poze colorate. Potrivit Greeting Card Association, doar în SUA, astăzi, sunt trimise aproximativ 190 de milioane de felicitări de Ziua Îndrăgostiților, această zi fiind a doua cea mai mare sărbătoare a anului, după Crăciun.

O serie de legende marchează începuturile acestei sărbători. Una dintre legende spune că Valentin era preot în Roma, în perioada secolului al III-lea. Atunci când împăratul Claudius II a hotărât că bărbații tineri pot fi soldați mult mai buni decât cei cu soții și familii, a interzis pentru primii căsătoria. Preotul Valentin, realizând injustețea acestei legi, l-a înfruntat pe Claudius și a continuat să-i căsătorească, în secret, pe tinerii îndrăgostiți. Când acțiunile sale au fost descoperite, împăratul roman a dat ordin ca preotul să fie ucis, notează https://www.history.com/.

Mulți susțin că acest preot era Sf. Valentin din Terni, un episcop, adevăratul patron al acestei sărbători. Și el fusese decapitat la ordinul aceluiași împărat, în afara zidurilor Romei. Alte legende sugerează faptul că Valentin a fost ucis pentru încercările sale de a-i ajuta pe creștini să fugă din închisorile romane, unde erau adesea bătuți și torturați. Potrivit uneia dintre legende, un deținut, pe nume Valentin, îndrăgostit de fata administratorului închisorii, i-a trimis acesteia prima scrisoare de dragoste (prima "valentină"), înainte de a muri, pe care a semnat-o "de la Valentinul tău", o expresie care este folosită și astăzi.

Abia la sfârșitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele și să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii păgâne a Lupercaliilor, un festival ce marca venirea primăverii, cu ritualuri de fertilitate și găsirea perechii. Sfântul Valentin, cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei.