Numai cu asemenea deziderat de viață (destăinuit în revista Făt-Frumos la 1 septembrie 1915, în primul său text), "Să te odihnești de muncă prin muncă", a putut trece prin cei 73 de ani George Enescu...Numai astfel a înțeles să-și împlinească pasiunea pentru muzică în multiplele ei forme de manifestare.

Interpretul...

Fie că s-a materializat în cântul la vioară pentru care și-a impus voința încă de la 4 ani - și este cunoscută istoria viorii de jucărie primită atunci de la tatăl său, dar pe care a aruncat-o în foc dintru început, forțând astfel primirea alteia, una autentică. A urmat o viață de violonist de primă statură internațională.

Fie că s-a concretizat în cântul la pian - iar memoriile celor care l-au admirat în această postură păstrează pentru eternitate admirația față de un artist desăvârșit și pe clapele alb-negre. Sunt cunoscute povestirile despre felul cum reproducea pe claviatură partituri dintre cele mai complexe...

Compozitorul...

Și în fine, dar nici pe departe în ultimul rând, fie că s-a întruchipat în creație (sau mai ales acolo, căci a fost domeniul pe care l-a considerat cel mai important pentru împlinirea personală), George Enescu s-a așezat în Pantheonul celor care au pus o importantă piatră de temelie la construirea unui limbaj artistic inovator, la dezvoltarea artei sunetelor în secolul al XX-lea. A făcut-o nu cu gândul la sine, ci, generos prin structură, după ce și-a șlefuit datele native în școli de prestigiu din Europa, a dorit cu înverșunare să dăruiască celor de-acasă fructele acestei proprii dezvoltări, muncind cu ardoare să ridice și în țara sa arta la nivel occidental.

Creatorul de școală muzicală românească...

A forat în sufletul de artist al românului pentru a-i găsi specificul și a militat pentru a-l imortaliza în muzica noastră academică, a căutat subtilitățile melosului popular și le-a rafinat în propria-i creație - de la începuturile citând din muzica lăutărească la rafinamentul sferturilor de ton din Oedipe - , dând imbold și confraților de a afla alte soluții viabile. Mai mult, a inițiat premii de compoziție cu care a înnobilat creațiile cele mai îndreptățite în acest sens, finanțându-le din banii săi. A luptat pentru constituirea unei autentice bresle a compozitorilor (și se află între cei care au făcut să se nască la noi Uniunii Compozitorilor).

Iată argumente suficiente ca în fiecare an la 19 august să ne amintim de George Enescu, iar mijloacele noastre ne favorizează când vrem să punem în evidență mai ales calitățile de interpret și compozitor. Îl vom redescoperi pe parcursul celor 235 de minute violonist (cântând Bach) sau dirijor ori pianist-acompaniator, în opusuri proprii, iar ca autor îl aflăm interpretat astăzi de valoroși artiști români și străini.

Vă invit, așadar să ne fiți alături vineri, 19 august de la ora 13,05 într-o ediție specială dedicată Maestrului muzicii românești.