Versiunea care mai circulă printre moldoveni că doar poziția fermă a ministrului de Interne al RSS Moldovenești, general-maiorul de miliție Vladimir Voronin, de neaplicare a armei la protestul din 10 noiembrie 1989 a salvat multe vieți omenești rămâne în continuare un mit. Lucrurile nu stau chiar așa. Un raport secret arată că până la ordonarea tragerii rămăsese un singur pas. Mai întâi, la indicația lui Voronin ofițerii aflați în clădirea ministerului au fost înarmați, apoi, însuși ministrul nu a exclus posibilitatea unei intervenții cu gloanțe. Acesta, în două rânduri, la ora 20.40, apoi la 21.30, a ordonat milițienilor că vor trage în protestatari „La ordinul meu".

Mișcarea de Eliberare Națională de la finele secolului trecut a cunoscut episoade care au marcat profund desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Luna noiembrie 1989 s-a evidențiat prin două manifestări importante: blocarea la 7 noiembrie a tehnicii militare care urma să treacă pe Piața Biruinței (n.a. – Piața Marii Adunări Naționale) și protestul de la Ministerul de Interne din 10 noiembrie.

Documentele de arhivă arată o perspectivă inedită asupra unei tragedii care urma să se producă la cea de-a doua manifestare. Din fericire, în acea zi, șansa a fost de partea protestatarilor. Un raport redactat de o comisie specială a MAI, la scurt timp după această dată, descrie minut cu minut ce s-a întâmplat în seara respectivă. Evident, apărându-i pe angajații de la Interne.

STUDENȚII PROTESTAU FAȚĂ DE VIOLENȚELE MILIȚIEI

Evenimentul din 10 noiembrie a fost precedat de altul nu mai puțin important. La 7 noiembrie, demonstrații, potrivit estimărilor MAI circa 10-11.000 de persoane (doar în sectorul Buiucani), au blocat trecerea tehnicii militare sovietice pe Piața Biruinței din Chișinău cu ocazia așa-numitei mari revoluții socialiste din octombrie. În acea zi au fost arestate mai multe persoane. În perioada perestroicii monumentul lui Ștefan cel Mare era locul unde se adunau toți iubitorii de libertate, pentru a discuta despre cele trecute și despre acțiunile de viitor. De aici se pornea la demonstrații și marșuri neautorizate, aici se revenea pentru a discuta.

Iscoadele milițienești nu erau lipsă printre cei care veneau la monument. Rapoartele unor ofițeri din cadrul MAI, precum Procopciuc V.G., Daud C.I., Suholitco L. A., Cazacu G. V., Borzov Iu. A., Spânu S.M., ș.a., transmise ministerului la 8 și 9 noiembrie 1989, atenționau despre intenția mai multor grupări de a merge la minister să protesteze, dar și să solicite informații în legătura cu soarta persoanele arestate la 7 noiembrie.

Pe 10 noiembrie (când se sărbătorea ziua miliției în URSS) o altă informație, primită la ora 14.00, arata că circa 200 de persoane din preajma monumentului lui Ștefan cel Mare intenționează să se deplaseze spre Ministerul de Interne. Miliția a intrat în alertă.
La ora 15.00, în incinta ministerului a fost dislocat detașamentul de Miliție cu Destinație Specială OMON (din rusă – Otread Miliții Osobogo Naznacenia), – 84 de milițieni. La ora 15.30, prim-locțiitorul ministrului de Interne, general-maiorul Jukov G.G., a ordonat colonelului Jivore P.G., comandantul regimentului de miliție nr. 5447, să declare stare de alertă în unitate pentru a fi gata să se deplaseze spre minister. La 16.30, 147 de milițieni din unitatea nr. 5447 au venit la minister.

„TOPIȚI BASTOANELE LA PREZERVATIVE!”

Primii zece protestatari au ajuns la minister la ora 16.50. Ei s-au plasat în fața clădirii purtând pancarte pe care era scris: „Violența generează violență”, „Jos miliția antipopulară”, „De ce bateți în frații voștri”, „Topiți bastoanele la prezervative”, „Demonstrația din 7 noiembrie”, pe care erau desenate bastoane și pete de sânge. Între timp, 150 de persoane s-au adunat la intersecția cu strada Armenească, un alt mare grup s-a postat în scuarul de vizavi de minister.

Prima provocare are loc la ora 17.00, când ofițerul de serviciu din cadrul ministerului, Zaporojțev V.E., a reținut un protestatar și l-a târât înăuntrul clădirii. În semn de solidaritate alte șapte persoane l-au urmat. În discuțiile din hol, s-a constatat că toți erau studenți. Ei solicitau eliberarea persoanelor reținute și spuneau că protestează față de acțiunile miliției din 7 noiembrie. Toți opt au fost duși la sectorul de miliție Lenin pentru identificare și interogare. Între timp, în fața ministerului se adunaseră circa 300 de persoane, iar alți 150 de milițieni din unitatea nr. 5447 au venit în ajutorul colegilor lor.

ȘI-AU JUSTIFICAT ACȚIUNILE

Cea de-a doua provocare s-a produs la ora 18.10, când, la ordinul lui Jukov, cei 84 de milițieni din detașamentul special OMON au ieșit în fața ministerului. La ora 18.15, Jukov G.G. l-a informat pe ministrul de Interne Voronin, care se afla la ședința Prezidiului Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești, despre situația din fața clădirii. Peste cinci minute, Jukov a ordonat atacul asupra manifestanților, numărul cărora se ridicase la circa 1.500. Pentru a-și justifica acțiunile, raportul comisiei de anchetă arată că oamenii legii au acționat atunci când „un necunoscut a aruncat un pachet explozibil”. Dezlegat la mâini, OMON-ul, dar și cei 150 de milițieni care li s-au alăturat, au început să bată manifestanții cu bastoanele PR-73 (introduse în anul 1973. Acestea aveau lungimea de 65-70 cm, diametrul 30-32 mm și greutatea de 0,7-0.75 kg).

La 18.30, sosește Vladimir Voronin, care și-a asumat responsabilitatea de conducere a operațiunii. Numărul protestatarilor se ridicase între timp la circa 3.000. Raportul nu precizează dacă acțiunea ulterioară a fost coordonată cu Voronin, însă, la ora 19.00-19.15, la ordinul viceministrului Jukov, căpitanul Panfilov a aruncat în mulțime cinci grenade lacrimogene tip Ceremuha (două dintre care nu au explodat), acțiune repetată la ora 20.00, când au fost aruncate alte patru grenade de acest fel. Protestatarii fuseseră împinși spre străzile Armenească și Cotovschi.

PLOAIE DE GRENADE LACRIMOGENE

La acea oră numărul manifestanților ajunsese la circa 10.000 de oameni. Între timp, viceministru Vladimir Molojen a solicitat Statului Major al trupelor de interne al URSS și reprezentantului acestuia pentru Ucraina și Moldova să permită dislocarea unității nr. 4781 la minister, aprobare primită la ora 20.00.

În acest răstimp la minister au venit vicepreședinții Consiliului de Miniștri Mihail Platon și Andrei Sangheli, primarul Chișinăului Vladimir Dobrea, deputații poporului din URSS Grigore Vieru, Anton Grăjdieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija și liderii Frontului Popular Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu și Iurie Roșca, dar nu au reușit să-i calmeze pe protestatarii.

La ora 20.40, ministrul Vladimir Voronin a dispus înarmarea ofițerilor, iar, la instructajul care a avut loc în sala de ședințe, a admis deschiderea focului asupra demonstranților, precizând „La ordinul meu”, ordin repetat la ora 21.30. Altercațiile dintre manifestanți și poliție au durat până aproximativ la ora 23.00 timp în care ministrul a ordonat tragerea în aer, mai întâi cu gloanțe oarbe. Miliția a aruncat în demonstranți 162 de grenade lacrimogene tip Ceremuha, iar cei din unitatea nr. 5447 – 33. Ceva mai târziu, demonstranții s-au retras în Piața Marii Adunări Naționale, unde au organizat un miting, iar către ora 2.30 s-au împrăștiat.

Rezultatul altercațiilor, potrivit comisiei de anchetă, au fost următoarele: au fost reținuți 75 de manifestanți; au avut de suferit 145 de milițieni, 34 dintre care au fost spitalizați, patru în stare gravă. Au fost consemnate geamurile sparte, mașinile de dactilografiat, birourile și telefoanele distruse.

MASACRE ÎN ALTE ORAȘE ALE URSS

La 11 aprilie 1989, a avut loc masacrul de la Tbilisi, la care au fost împușcați sau striviți de șenilele tancurilor 20 de persoane. A urmat acțiunea sângeroasă de la Baku, din 19 ianuarie 1990, după care au fost numărați 125 de morți. Timp de o săptămână, între 12 și 20 ianuarie 1991, a urmat asediul televiziunii din Vilnius, unde au fost uciși 14 oameni, dar și evenimentele de la Riga la care au murit cinci protestatari.

De ce nu s-a tras în manifestanți la 10 noiembrie 1989? Măcelul de la Tbilisi a speriat într-o oarecare măsură guvernul sovietic, deoarece rezonanța internațională a fost mare. Așadar, nu s-a ajuns până la tragedie și în Moldova întrucât nu s-a primit ordin de la Moscova. Am avut noroc. Însă, în agonia pierderii puterii, regimul comunist s-a declanșat, provocând masacrele de la Baku, Vilnus și Riga.

Vladimir Voronin, fișier biografic:
S-a născut la 25 mai 1941, în satul Corjova, RSS Moldovenească. A absolvit Tehnicumul cooperatist din RSSM, specialitatea alimentație publică. A fost șeful brutăriei din Criuleni și directorul fabricii de pâine din Dubăsari. Ulterior, a absolvit Institutul Unional pentru Industria Alimentară, Academia de Științe Sociale de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist al URSS și Academia Ministerului Afacerilor Interne a URSS. A lucrat în organele de stat și de partid ale RSS Moldovenești. Între 1988-1990, a îndeplinit funcția de ministru al Afacerilor Interne al RSSM, iar în perioada 7 aprilie 2001-11 septembrie 2009 a fost președintele Republicii Moldova. Din 1994 este prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

Cronologia evenimentelor din 10 noiembrie 1989

Ora 14.00 – circa 200 de oameni din preajma monumentului lui Ștefan cel Mare intenționează să se deplaseze spre Ministerul de Interne;
Ora 15.00 – în incinta ministerului a fost dislocat detașamentul de miliție cu destinație specială (OMON) – 84 milițieni;
Ora 15.30 – prim-locțiitorul ministrului de Interne, general-maiorul de miliție Jukov G.G., a ordonat colonelului Jivore P.G., comandantul unității nr. 5447, să declare stare de alertă;
Ora 16.30 – în incinta ministerului au fost dislocați 147 de milițieni din unitatea nr. 5447;
Ora 16.50 – Zece protestatari s-au postat în fața Ministerului de Interne, purtând pancarte;
Ora 17.00 – ofițerul de serviciu din cadrul ministerului Zaporojțev V.E. a reținut un protestatar și l-a târât înăuntru;
Ora 17.00 -șapte persoane au intrat în minister; 
Ora 18.00 -150 de milițieni din unitatea nr. 5447 au venit în ajutor;
Ora 18.15 – prim-locțiitorul ministerului Jukov G.G. l-a informat pe Vladimir Voronin despre situația din fața ministerului;
Ora 18.20 – Jukov a ordonat atacul OMON asupra protestatarilor;
Ora 18.20-18.30 – OMON-ul și 150 milițieni i-au bătut pe manifestanți;
Ora 18.30 – sosește Vladimir Voronin, care și-a asumat conducerea operațiunii;
Ora 19.00-19.15 – căpitanul Panfilov a aruncat în mulțime cinci grenade lacrimogene tip Ceremuha;
Ora 20.00 – s-a aruncat în mulțime alte patru grenade lacrimogene Ceremuha;
Ora 20.40 – Voronin a dispus înarmarea ofițerilor, adăugând „Trageți la ordinul meu”;
Ora 21.30 – S-a repetat ordinul „Trageți la ordinul meu”;
Ora 21.30- 23.00 – Altercațiile dintre manifestanți și miliție: s-a tras de două ori în aer, mai întâi cu gloanțe albe; de asemenea au fost aruncate în demonstranți 195 de grenade lacrimogene tip Ceremuha;
Ora 23.00 – protestatarii s-au retras în Piața Biruinței, unde au organizat un miting;
Ora 2.30, 11 noiembrie – manifestanții s-au împrăștiat.

Sursa: Adevărul.ro

Mai citește, din presa anilor 1988-1990 din RSS Moldovenească:

– 1988, Chișinău: Ce se vorbește la întrunirile asociațiilor neformale?
– 1988, Chișinău: Neformal despre „neformali”. „A fost adoptată decizia: Cu organele de partid să ducă tratative numai cei fără de partid”
– August 1988 la Chișinău: “Sînt indignată de faptul că la acest cenaclu se vorbește numai în limba moldovenească, în centrul orașului, unde zilnic vin foarte mulți turiști. Mă miră că miliția nu întreprinde nimic”
– 1988, RSS Moldovenească. Uniunea Scriitorilor respinge criticile care i-au fost aduse
– Octombrie 1988, RSS Moldovenească: Declararea limbii de stat va traduce în viață “principiile politicii naționale leniniste”
– “Literatura și Arta” în polemică cu “Sovetscaia Moldavia” (5 ianuarie 1989)
– 1989: Nedumeriri și neliniști la Chișinău
– 26 februarie 1989 la Chișinău. “Libertate lui Țurcanu!”. Manifestanții “sînt simpli muncitori … ce au aderat cu trup și suflet la politica gorbaciovistă”
– 12 martie 1989: La Chișinău mulțimea ia cu asalt sediul CC al Partidului Comunist
– A. N. Iacovlev răspunde ziarului „Pravda” despre pactul Ribentrop-Molotov. „Este evidentă devierea de la normele leniniste ale politicii ecsterne sovietice”
– 1989: Sfîrșit de august la Chișinău. Comitetul ’89
– 27 august 1989: Marea Adunare națională de la Chișinău sau “Ziua ce va lumina un veac”
– Marea Adunare Națională de la Chișinău (video)
– Reportaj de la Marea Adunare Națională de la Chișinău din 27 august 1989
– 31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat și grafia latină în RSS Moldovenească
– 16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în RSS Moldovenească
– 7 și 10 noiembrie 1989 – ciocniri ale forțelor de ordine cu mulțimea la Chișinău
– 1990: tricolorul românesc înălțat cu mîndrie la Chișinău. 2009 – înălțarea tricolorului românesc considerată diversiune rusească
– Lupta pentru alfabetul latin prin caricaturi
– Interviu cu Anatol Plugaru (primul șef al serviciilor secrete moldovenești) publicat în ianuarie 1990
– Interviu cu Ilie Ilașcu publicat în 1990
– Adversarul vostru electoral e Partidul Comunist

Sursa: Blog Marius Mioc