Plecarea lui Gheorghe Urschi a lăsat un gol profund în lumea teatrului și a umorului din Republica Moldova. Actorul și regizorul Vitalie Rusu, care a colaborat cu marele artist de-a lungul mai multor decenii, l-a descris drept un fenomen unic în tagma actorilor, un om care a știut să mențină umorul la standarde europene.

Rusu a evocat preocuparea sinceră pe care Urschi o avea față de limba română, inclusiv în momentele în care, pe scenă, imita anumite moduri de a vorbi. Gestul nu era unul de batjocură, ci unul pedagogic — marele actor dorea ca publicul să conștientizeze greșelile și să le evite, a subliniat Vitalie Rusu.

„Nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea din Republica Moldova, el a fost un fenomen. A fost, fără îndoială, un om aparte în tagma actorilor. Gheorghe a știut să promoveze și o limbă frumoasă, chiar dacă uneori, în sketch-urile lui, se mai întâmpla să imite pe cineva. Îmi amintesc că, la un moment dat, l-am întrebat: «Măi, Gheorghe, chestia aceea cu „ș, văi, hăi, măi” nu-mi prea place». Iar el mi-a spus: «Lasă, să înțeleagă lumea că așa nu se vorbește». Și, în fond, a avut dreptate. A fost omul care a știut să mențină echilibrul umorului la un nivel european. Nu s-a coborât niciodată la nivelul de stradă sau la un alt nivel inferior. A fost ușor, foarte ușor să lucrez cu el. Am colaborat în mai multe proiecte, încă din anii ’70: realizam emisiuni înainte de Anul Nou, apoi pentru sărbătorile de primăvară, jucam în Teatrul de miniaturi și în filmele pe care le-a realizat. Am luat parte la toate aceste proiecte. Îmi amintesc că, odată, mi-a spus: «Uite, mâine venim acolo și începem filmările». L-am întrebat despre ce este vorba, iar el mi-a răspuns: «Ai să vezi». I-am zis: «Bine, dar avem un text?». El a spus: «Nu-i nimic, improvizăm». Așa s-a și întâmplat, într-un film în care jucam niște „băutori clasici”. Atâta apă am băut atunci, încât aproape credeam că este vin. Pentru mine, el a fost un partener ideal, pentru că am impresia că nu le spunea actorilor exact ce trebuie să facă. El pornea de la actori. Pornea de la felul actorilor de a fi, de la inteligența, de la cultură. Încă de multe ori eu observam că pe platou de filmare el chiar și-i salva pe unii actori care la un moment dat nu intrau pe albia cea propusă de el. Și atunci cu replici, cu zâmbete, cu mișcare, totul revenea și toate deveneau bune și frumoase. Eu i-aș spune că a fost un om — un om cu majusculă. Un actor de comedie, dar cu un suflet tragic și dramatic. L-aș numi un comediant cu o lacrimă pe față”, a declarat Vitalie Rusu. 

Gheorghe Urschi și Vitalie Rusu au colaborat în numeroase proiecte încă din anii ’70, inclusiv în emisiuni de sărbători, spectacole la Teatrul de Miniaturi și filme. Ultimul își amintește că Urschi miza frecvent pe improvizație și pe autenticitatea actorilor, fără a impune rigid modul de interpretare. Mai mult, acesta reușea adesea să salveze momente dificile de pe platoul de filmare prin intervenții spontane, readucând echilibrul scenelor.

Într-un interviu pentru Radio Chișinău, fiica artistului, Liliana Urschi afirma că tatăl său a fost o persoană complet dedicată artei, care și-a urmărit vocația întreaga viață fără compromisuri. El a lucrat constant la mai multe proiecte în paralel — ca actor, autor de miniaturi, prezentator și mentor — și a pus întotdeauna creația pe primul loc, chiar și în detrimentul confortului personal.

„Tatăl meu cu siguranță și-a căutat rostul toată viața. El avea vise și își urma cauza până în pânzele albe. Nu se uita la orele de somn, nu se uita că poate fetele trebuie să meargă într-o vacanță. El știa că trebuie să scoată o carte, el trebuie să scrie o piesă, el urmează să facă un film. Tata întotdeauna a făcut mai multe lucruri concomitent. Era și actor, scria și miniaturi, era și prezentator la TVC, după care a luat și grupuri de studenți TVC-iști. Taică-miu a descărcat și saci din vagoane noaptea. El, în primul rând, își vedea scopul. Foarte multe lucruri erau semitransparente în jurul lui. El putea să le prioritizeze. Tata și-a vândut mașina ca să facă ultimul lui film. S-a împrumutat cu niște bani ca să scoată „Scrieri alese” în trei volume. Totul ce era ca un feedback financiar se reinvestea, dar tot în partea asta artistică, actoricească, spirituală”, a afirmat Liliana Urschi. 

Actor, regizor și scriitor, supranumit „regele umorului moldovenesc”, Gheorghe Urschi s-a stins din viață la vârsta de 78 de ani. Născut la 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești. A fost actor la Teatrul Republican pentru Copii și Tineret „Luceafărul”. A jucat în multe piese de teatru și a regizat zeci de spectacole. Piesa „Testamentul”, montată pentru prima dată în 1992 la „Luceafărul”, se joacă și astăzi, fiind unul dintre cele mai longevive spectacole din Republica Moldova. Gheorghe Urschi a scris cărți, a semnat scenarii de film și a realizat numeroase emisiuni și concerte. A devenit vestit și datorită emisiunii televizate „Teatrul de miniaturi”, precum și concertelor susținute prin satele Moldovei împreună cu Maria Urschi, Gheorghe Pârlea, Doina și Ion Aldea-Teodorovici.

Gheorghe Urschi s-a retras din viața publică după accidentul vascular cerebral suferit în 2011.