„Anunțul că, de la 1 ianuarie 2024, republica nerecunoscută a Carabahului de Munte își încetează existența după 35 de ani de eforturi militare, diplomatice ca stat independent, ne duce volens-nolens cu gândul la soarta „republicii moldovenești nistrene” din coasta noastră, care a existat până acum în ideea că într-o bună zi se va recontopi, într-o formă sau alta, cu Rusia. Cât va mai rezista și ea nerecunoscută? Și care e rostul acestei rezistențe, când nici măcar Rusia care o întreține nu îi recunoaște independența? Ce să mai aștepte?” se întreabă, retoric, editorialistul.

„În cazul nostru, strategia e mai curând lipsa de strategie. Se acționează ca răspuns la problemele curente, în dorința, nu întotdeauna concretă, a găsirii unei soluții pașnice de conviețuire comună și a evitării, cu orice preț, a forței militare, în speranța că transnistrenii vor înțelege lipsa de perspectivă a stătulețului lor parazitar, trăind din pomenile Moscovei, și vor accepta benevol să se integreze în Republica Moldova. Am putea-o numi strategia mărului copt, care cade din pom fără să-l scuturi, sau a parei mălăiețe, care ajunge inevitabil în gura lui nătăfleață.

Conform estimărilor Ziarului NAȚIONAL, peste 76 la sută din transnistreni și-au luat cetățenia moldovenească, ceea ce ar însemna că atitudinea lor față de Republica Moldova se schimbă, nu e cea de la început. Oamenii de afaceri transnistreni care își exportă producția în afara Republicii Moldova nu o pot face decât înregistrându-se la Chișinău, integrându-se în spațiul economic național. Curând s-ar putea chiar să plătească impozite în bugetul nostru public. Sunt și alte exemple de schimbare de situație și atitudine sau de „evadare” a transnistrenilor din țarcul separatist construit pe banii Moscovei. Nu putem ști câți dintre ei s-au închis acolo benevol și câți ar prefera să renunță la „statalitatea” transnistreană, dar este evident că Chișinăul trebuie să se pregătească pentru momentul când „fructul” va cădea. Oricât de mălăiață, fără o strategie adecvată de reintegrare, „para” transnistreană ni s-ar putea opri în gât” concluzionează Nicolae Negru în Ziarul Național.

Deutsche Welle scrie despre Vladimir Plahotniuc care a acționat în judecată Consiliul UE pentru că l-a inclus în lista de sancțiuni internaționale. Oligarhul fugar cere Curții Europene a Drepturilor Omului anularea deciziei Consiliului UE din 30 mai 2023 privind măsurile restrictive introduse împotriva sa în legătură cu tentativele de destabilizare a Moldovei. Autorul, Vitalie Călugăreanu amintește în articol și despre  sancțiunile și blocarea conturilor lui Vlad Plahotnicu, de către SUA și Marea Britanie.

„În Republica Moldova, Plahotniuc este cercetat în cel puțin patru dosare penale. Bunurile lui din Moldova sunt sechestrate. La mijlocul lunii iulie, Procuratura Anticorupție de la Chișinău a anunțat trimiterea în judecată, pentru examinare în fond, a cauzei penale în care Plahotniuc este învinuit de crearea și conducerea unei organizații criminale, escrocherie și spălare de bani.

În baza de date a persoanelor căutate internațional de către Interpol, Vladimir Plahotniuc nu apare nici azi. Nimeni de la Chișinău nu poate explica lipsa lui din această bază de date, autoritățile moldovene asigurând că au fost făcute demult toate demersurile necesare în acest sens. După ce a fugit din Moldova în 2019, Plahotniuc s-a aflat o bună perioadă în SUA. Acum, potrivit jurnaliștilor moldoveni de investigație, s-ar afla în partea Ciprului controlată de Turcia.

Europa Liberă scrie un articol despre „Cum a schimbat războiul comerțul dintre R. Moldova și Ucraina” .

„În 2022, când a izbucnit războiului, Ucraina a devenit al doilea partener comercial al R. Moldova, după România, cu un an mai devreme fiind pe locul 8 la capitolul exporturi și pe 4, la importuri. R. Moldova s-a transformat într-o țară de tranzit pentru produse care lipsesc pe piața ucraineană”.   

Exporturile de alcool, băuturi nealcoolice și oțet din R. Moldova către Ucraina au făcut un salt în perioada războiului. Dacă în 2021 era vorba de livrări în valoare de 10,47 milioane de dolari, atunci doar în primele șapte luni ale acestui an acestea au depășit suma de 20,8 milioane de dolari.

Anul trecut, Ucraina a primit cel mai mult din R. Moldova uleiuri din petrol sau din minerale bituminoase, alcool și produse chimice, cum ar fi extracte tanante, substanțe colorante și vopsele.

Expertul Viorel Chivriga precizează că ucrainenii aveau pe piață preponderent vinuri din Crimeea anexată de Rusia și din Georgia, dar acum este mai complicat să importe vinuri georgiene din cauza că Rusia controlează o parte din calea maritimă pe care acestea ajungeau în Ucraina.

În ceea ce ține de importurile din Ucraina, clasamentul produselor și mărfurilor nu s-a schimbat semnificativ. Statul vecin continuă să livreze Republicii Moldova, în principal, metale feroase, lemn, cărbune, lapte, miere, ouă, materiale plastice, combustibili minerali, aparate și echipamente electrice.

În 2022, pe primul loc în acest top erau exporturile de oleaginoase, care nu se regăsesc, însă, în datele pentru perioada ianuarie-iulie 2023, se arată în articolul semnat de Virginia Nica, pentru Europa Liberă.

Gazeta de Chișinău publică un articol cu apelul fondatorului și editorului Editurii „Cartier”, Gheorghe Erizanu de a-l aduce pentru a fi înmormântat în Rep. Moldova pe scriitorul Ion Druță, care ieri, 28 septembrie s-a stins din viață la Moscova.

„Cred că trebuie să avem decență, demnitate și respect ca să-l aducem acasă pe Ion Druță. Am avut un mare noroc că l-am avut pe Druță în anii 50-60, când se dădeau cele mai crâncene lupte pentru existența noastră. Eroii de astăzi ar fi fost alții. Și ar fi vorbit o altă limbă” susține Gheorghe Erizanu.

În testamentul lăsat, scriitorul Ion Druță vrea să fie „întors la baștină și înmormântat la Soroca, lângă Lumânarea Recunoștinței, monumentul,  căruia i-a consacrat șaisprezece ani din viața sa. ”Rog să fiu înmormântat liniștit și modest, fără discursuri lungi și escale în diferite locuri care chipurile au colaborat cu răposatul și l-au respectat, poate cu excepția Teatrului Național, unde într-adevăr mai sunt auzite replicile eroilor mei”  se arată în articolul din Gazeta de Chișinău.