Să preiei funcția de ministru într-un stat eșuat, capturat și arătat cu degetul și să-l predai (statul respectiv) mândru și dârz, rezistent în fața războiului hibrid, cu statut de candidat în buzunar, pregătit să înceapă negocierile de aderare la UE e o reușită evidentă, nu-i așa? - astfel a descris Maia Sandu, rezumativ, parcursul profesional al lui Nicu Popescu în doi ani și jumătate de mandat la Ministerul Afacerilor Externe și al Integrării Europene. S-ar cuveni aici o remarcă despre conjunctura geopolitică ce a schimbat strategia de extindere a UE, dar, orice s-ar spune, ministrul (și ministerul respectiv) nu a avut timp să se relaxeze, a fost obligat să documenteze și să fixeze din mers relațiile externe în rapidă, efervescentă schimbare.

Par să aibă dreptate cei care spun că, înainte de a accepta posturi la Chișinău, cetățenii noștri afirmați prin Europa sau prin alte părți ar trebui să spună dinainte cât timp sunt dispuși să dedice patriei lor. Altfel se creează impresia că pe ei nu se poate miza, că în momentele critice, în etape foarte importante, cum este începutul negocierilor cu UE, ei se vor declara obosiți sau morți de dor după familiile lor. Ceea ce e firesc, dar nu e tocmai corect. Iese cumva că ni se face tuturor o favoare, un sacrificiu patriotic, în realitate fiind vorba de mercenariat” concluzionează Nicolae Negru.

Portalul Veridica publică astăzi un editorial despre referendumul pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană anunțat de președinta Maia Sandu în care autorul se întreabă dacă acest exercițiu consultativ reprezintă o manevră politică riscantă.

În timp ce unii analiști atrag atenția că inițiativa ar putea avea un efect contrar celui propus și să ducă la demobilizarea electoratului pro-european dacă acestuia i se va părea că referendumul a fost organizat, de fapt, pentru a promova interesele electorale ale PAS, alții  cred însă că pariul cu referendumul ar putea fi unul câștigător. ” Pe de-o parte pentru că va arăta clar că majoritatea populației este pro-europeană, pe de altă parte pentru că în campania pre-referendum se va vedea că, de fapt, nu există argumente valide pentru alegerea „vectorului estic”. 

”Totuși, autoritățile ar trebui să țină cont de faptul că atât referendumul, cât și alegerile prezidențiale vor avea loc în condițiile unui război hibrid fără precedent pe care Rusia îl poartă și îl va purta în continuare împotriva forțelor proeuropene din Republica Moldova. Prin urmare, autoritățile ar trebui să aibă o comunicare cât se poate de eficientă cu  societatea pentru a demonta falsurile mediate care vor veni dinspre Moscova și forțele proruse din interiorul Republicii Moldova. Or, tocmai comunicarea a fost până acum unul din punctele cele mai slabe ale actualei puteri”  concluzionează articolul din Veridica.ro.

”Depășirea moștenirii colonialismului ruso-sovietic” este titlul editorialului semnat de analistul Anatol Țăranu pentru agenția de presă IPN.

”Când se afirmă că colonialistul ruso-sovietic ne-a dat acces la limba și marea cultura rusă, îi citim și îi apreciem pe Dostoievski, pe Tolstoi, muzica lui Ceaikovski, trebuie să ne întrebăm cu ce preț?!

Eliberarea de jugul cultural colonial nu poate să se producă fără a depăși clișeele propagandistice despre măreața și puternica Uniune Sovietică, care în realitate a fost o putere colonialistă, un agresor care a provocat nenumărate dezastre economice și de mediu, foamete, vieți ruinate ale generațiilor întregi de conaționali de ai noștri” susține Anatol Petrenco.

”Pierderea unui copil ca un gol ratat” este titlul editorialului semnat de Aneta Grosu în Ziarul de Gardă despre un nou caz de suicid, al unei adolescente, în vârstă de 13 ani.

”Ce ar trebui să se mai întâmple ca decesul unui copil de doar 13 ani să alerteze această lume, făcând-o să înțeleagă că pierderea unui suflet nu poate fi percepută ca și ratarea unui gol?” se întreabă autoarea.

”La dispoziția fiecăruia dintre noi sunt mai multe resurse care ne pot ajuta să deslușim semnele suicidale. Acestea însă sunt prea puțin cunoscute în mediul rural, în mediul școlar sau chiar în mediul profesoral.
An de an, R. Moldova pierde circa 600 de persoane care își pun capăt zilelor, 25 dintre acestea fiind copii și adolescenți. Și asta se întâmplă în timp ce în R. Moldova sunt mai multe sate în care numărul total al copiilor nu depășește cifra de 25” Întregul editorial îl puteți citi în Ziarul de Gardă.