Filmul se bazează pe un caz real, care pune în centrul atenției exorcizările de la mânăstirea Tanacu din județul Vaslui.

În 2012, pelicula a fost premiată la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu. 

Cosmina Stratan și Cristina Flutur, care interpretează rolurile principale, au împărțit premiul pentru cea mai bună actriță în cadrul aceluiași festival.

Actorul originar din Republica Moldova, Valeriu Andriuță, care a interpretat rolul preotului, a fost prezent la proiectarea acestui film.

Domnule Andriuță, cât de greu a fost să abordați acest rol?

A fost un rol un pic mai special decât celelalte roluri pe care le-am avut până în acel moment cu Cristian Mungiu, fiindcă ne leagă o prietenie mai veche și am lucrat la mai multe proiecte. Acest rol a  avut ceva deosebit, ceva aparte, totuși, nu jucasem niciun un rol de preot până atunci.

Ce sugerează titlul “Peste dealuri” și ce legătură are de fapt cu tema acestei pelicule?

„După dealuri”sugerează acea detașare a noastră de problemele celor din jurul nostru, lucrurile se întâmplă undeva, nu aici lângă mine, nu imediat, de unde nu mi se poate să mi se ceară o explicație sau un răspuns.

Acest film redă o istorie reală, cum a reacționat biserica, publicul, spectatorii  de la Cannes?

Publicul a reacționat destul bine, reacțiile au fost așa cum ne-am așteptat, deci a fost față de ce au văzut, nu de ce au auzit sau de ce li s-a povestit. Nu despre zvonurile care circulau pe atunci în presă că filmul va lovi in biserică sau în creștinism, iar spectatorul văzând cum stau lucrurile în film a reacționat destul de conștient și matur. Biserica nu a reacționat, din păcate, în niciun fel, pentru că noi nu am făcut un film împotriva credinței, iar la Cannes a fost un succes extraordinar, fetele au luat premii pentru interpretare, ceea ce nu se întâmplă atât de des ca două actrițe în același timp să ia premii pentru interpretare.

Aveți rădăcini basarabene, de unde sunteți? Cum a fost să interpretați anume acest accent al nostru, de aici?

A fost destul de dificil, fiindcă graiul pe care îl vorbim în film este unul din zona Vasluiului, sunt expresii pe care eu nu le folosesc și nu cred că am făcut-o vreodată. Mi-a fost destul de greu să-l reînvii în conștiința mea pentru că până la urmă sunt din nordul Moldovei, din Sângerei, pe atunci Județul Lazosk. Aici am stat până la vârsta de 16 ani, după care am urmat Institutul de Politehnică din Chișinău și mai apoi armata, pe care am făcut-o 2 ani.

Cum comentați subiectul acestui film, pentru că este o realitate din 2006? Ați interpretat rolul de părinte, cum vedeți aceste realități, mai au loc asemenea lucruri acum?

E complicat ca în acest moment să mă pronunț în această privință, pentru că nu știm unde stau ascunse tragediile, unde stau ascunse piedecile de care ne vom ciocni în timpul imediat, probabil că undeva există asemenea germene pentru așa situații.

Cât timp au durat filmările și ce ați trăit în acea perioadă?

Filmările au durat 3 luni, din noiembrie până în februarie. S-au desfășurat într-o perioadă rece a anului, într-o toamnă târzie, început de iarnă. Pe lângă faptul că era frig afară, era o temă destul de dificilă de abordat, mai ales că societatea română la acea oră  se prefăcea că a uitat totul și într-un fel dezgropam mortul. A fost destul de greu să mă apropii de preot și punctul acestui de vedere, nu jucasem până atunci un rol de preot, era complicat chiar să-mi pun haina.

Domnule Andriuță, noi vă mulțumim mult și așteptăm noi proiecții pe care să le vedem aici la Chișinău!

Vă mulțumesc și eu pentru invitație, vă promit că revenim la Chișinău și cu alte proiecte la fel de interesante!

AUDIO Interviu cu Valeriu Andriuță realizat de Carina Zatic: