Subiectul piesei este extrem de dur, iar povestea e foarte vie și actuală. Întâmplarea  începe cu eforturile pe care o mamă le depune pentru a-și serba ziua de naștere, dar, ca urmare a faptului că lucrurile merg pe dos, ea decide că totul trebuie luat de la început.

Domnule regizor Erwin Șimșensohn, de unde vine ideea montării acestui spectacol?

Am citit acest text într-un volum publicat la București care se numește Dramaturgi Olandezi de astăzi. Piesa aceasta mi-a plăcut în mod deosebit, mi s-a părut extreme de vie, extrem de actuală. Povesteam și ieri că ne regăsim fiecare dintre noi, într-o formă sau alta, într-un din personajele din acestei piese.

Observasem că o spectatoare a scăpat chiar și o lacrimă, atunci când drama se afla în punctul de vârf. Ați tratat un subiect care aduce o morală...

Mi-am propus să nu definesc eu soluții și rezolvări problemelor de familie, ci mai mult să pun o oglindă în fața oamenilor, în fața căreia să se regăsească. Totodată să li se trezească anumite semnale de alarmă, despre ce se întâmplă în propriile  lor familii, de modul în care se ascund în spatele aparențelor adevăratele probleme.

Cred că într-un fel sau altul aproape toate spectacolele pe care le-am făcut se apropie de această temă. Chiar dacă textele nu au nicio legătura, am montat texte scrise cu foarte mulți  ani în urmă, am montat texte cu distribuții foarte mari, cu 24 de personaje. Chiar ultima piesă pe care am montat-o la Teatrul Național din  București,  care avuse premiera  în urmă cu o lună, are de fapt, aceeași temă a regăsirii relațiilor din familie.

Cum  a fost să lucrați cu actorii astfel încât ei să abordeze atât de bine rolurile pe care le-au jucat?
Am discutat extrem de aplicat, am discutat foarte mult înainte să ne apucăm de lucru. Am discutat despre personaje am luat textul și l-am desfăcut împreună.

Cât timp ați muncit pentru montarea acestui spectacol?

Cred că în jur de 5 cinci săptămâni. Am repetat o perioadă înainte de revelion la finalul anului trecut, am revenit imediat după anul nou, iar la sfârșitul lui ianuarie am avut premiera.

Pentru viitor, ce proiecte aveți și dacă vă mai gândiți să reveniți la Chișinău cu noi spectacole?
Pot să menționez că am fost déjà invitat și de teatrul din Botoșani să revin pentru a monta un nou spectacol, iar la Chișinău evident voi reveni oricând cu unul dintre spectacolele pe care urmează să le realizez. Spuneam și ieri, e un festival de prestigiu, important, atât pentru teatrele invitate, cât și pentru artiștii liberi profesioniști. E o onoare pentru noi ca spectacolele montate de mine să fie înaintate la acest festival.

Revenind la tema spectacolului, este un subiect care afectează un anumit teritoriu geografic sau e valabil pentru toată societatea?

Evident pentru toată societate. Primisem această întrebare și la o conferință de presă de la Botoșani. Piesa e scrisă în asemenea fel încât ilustrează perfect condițiile și relațiile din interiorul familiei, care nu sunt grevate de contextul socio-geografic în care trăiește familia respectivă.

Noi vă mulțumim mult pentru acest spectacol de excepție și vă așteptăm în continuare cu noi spectacole la Chișinău!

Vă mulțumesc si eu.Cine știe poate să și montez la Chișinău, voi veni cu mare plăcere oricând!

Actorul  Anatol Durbală despre spectacolul ”Aniversare” a Teatrului din Botoșani:

În timpul spectacolului m-am gândit  la viața noastră, la ceea ce facem noi, la ceea ce e cu adevărat important, la cât de adevărat sunt toate și că nu e un caz particular, dar e un subiect caracteristic pentru viața modernă. Mi-a stârnit mai multe gânduri și cât de incorect punem accentele în viață. Plus la acestea, eu cunosc trupa din Botoșani bine, suntem foarte aproape sufletește.

Actorul Emilian Crețu a declarat după spectacol că piesa ”bate niște alarme și din păcate trebuie să recunosc mi-a adus aminte de multe momente din copilărie. M-a captivat din prima secundă și m-a trecut din mai multe stări. Am râs ca un nebun, iar spre final plângeam, râdeam și nu mai înțelegeam ce trebuie să fac să plâng sau să râd”.

AUDIO: Interviu cu Erwin Șimșensohn realizat de Carina Zatic: