În cele ce urmează, Rador propune să vă prezente semnificația și simbolistica acestei zile, pe fondul minunilor săvârșite de sfântul ocrotitor al insulei.

Sfântul Patrick s-a născut în secolul al IV-lea, în jurul anului 381, după unele surse în satul Bannaventa Berniae (astăzi Banwell, în vestul Marii Britanii), iar conform altora, într-un sat din Scoția, într-o familie cu puternice rădăcini religioase, tatăl său, Calpornius, fiind funcționar al Imperiului roman și diacon, iar bunicul său, Potitus, slujind ca preot.

La împlinirea vârstei de 16 ani, Patrick a fost răpit de pirați, care după ce i-au ucis pe membrii familiei sale, l-au vândut ca sclav în Irlanda, unde trebuia să păzească oile lui Micho pe muntele Slemish.

În condițiile unei astfel de vieți dominate de greutăți, Patrick se dedică credinței în Hristos. În perioada în care s-a aflat în sclavie, Patrick a învățat limba irlandeză, lucru care avea să îi fie de folos mai târziu în misiunea pe care o va primi.

După perioada de șase ani de robie, Patrick se perindă pe la mai multe mănăstiri din Galia, ajungând în cele din urmă la Auxerre, unde a devenind ucenic al episcopului Gherman.

Viața sa avea să fie schimbată total de o viziune care, cu ajutorul episcopului, l-a ajutat să înțeleagă că era cel chemat să-i întoarcă pe irlandezi cu sufletul la Hristos, până la acel moment aceștia fiind adepți ai politeismului.

Astfel, Patrick este hirotonit diacon, iar mai apoi preot și episcop, în jurul anilor 422-432. Conform unor surse chiar Papa Celestin i-ar fi dat binecuvântarea pentru a-și duce la îndeplinire misiunea.

Patrick ajunge astfel în țara sa natală, în ținutul Saul, alături de 24 de ucenici, dar inițial este privit cu suspiciune, având în vedere că era considerat o persoană fără o educație temeinică și fără aptitudini intelectuale dovedite.

El nu era la acel moment singurul misionar care propovăduia cuvântul Evangheliei, însă avea să exercite cea mai mare influență asupra poporului irlandez, motiv pentru care a rămas cunoscut drept „Iluminătorul Irlandei”.

Aici înființează o mănăstire și la scurtă vreme realizează prima minune: un comandant al irlandezilor, Dichu, a intenționat să îl ucidă pe Patrick, însă a rămas înțepenit, alinarea sa venind doar în momentul în care și-a mărturisit credința pentru Hristos.

Pentru a propovădui taina Sfintei Treimi, el a utilizat simbolul trifoiului pentru a arăta că Dumnezeu este Unul în Ființă, dar întreit.

După ce însuși fratele regelui Leoghaire, Conall, iar mai apoi chiar fiicele regelui, Ethne și Fedelm au fost convertiți la creștinism, cu toată opoziția druizilor, Patrick a primit permisiunea să predice și să boteze pe întreg teritoriul țării, a hirotonit preoți și a construit nu mai puțin de 365 de biserici și mănăstiri pentru comunitățile înființate pe întreg teritoriul Irlandei.

În jurul anului 444 Patrick a ridicat și biserica episcopală din Armagh, centrul administrativ al regalității la acea vreme, care astăzi este sediul arhiepiscopului catolic dar și al celui anglican – primat al Irlandei.

După o viață aspră de înfrânare și sfințenie pe care a trăit-o, mereu în post și rugăciune, a devenind astfel un exemplu pentru irlandezi, după ce, conform istorisilor vremii, Patrick a binecuvântat insula, izgonind pentru totdeauna șerpii de pe ea, după ce s-a rugat pentru a nu se stinge flacăra credinței pe insulă, s-a spovedit și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, și și-a predat sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L slujise cu atâta devotament, la 17 martie, în anul 480, fiind înmormântat la Saul.

Tradiția venerării Sfântului Patrick avea să se răspândească la scurtă vreme după plecarea sa, în mai multe țări din Europa, iar ucenicii Sfântului au continuat activitatea sa, convertindu-i pe toți irlandezii la credința întru Hristos.

Astfel ziua de 17 martie a devenit un moment de mare însemnătate pentru irlandezi, poate cea mai importantă zi a lor de peste an. Deși la origini aceasta a fost doar o sărbătoare catolică, în zilele noastre există tradiții care se extind asupra întregii culturi irlandeze, fiind sărbătorită cu mare fast și în Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii.

Dacă inițial, culoarea asociată Sfântului Patrick era albastrul, ulterior a început să se foloseacă mai mult verdele, culoarea devenită simbol a Irlandei, iar obiceiul de a purta funde verzi și trifoi pentru sărbătoare datează încă din secolul al XVII-lea.

În secolul al IX-lea Sfântul Patrick era marcat, neoficial, pentru prima dată, ca sărbătoare națională, însă în calendarul catolic, sărbătoarea a fost înscrisă oficial abia în secolul al XVII-lea.

Primul cortegiu de sărbătorire a Sfântului Patrick, a avut loc nu în Irlanda, ci la Boston, în anul 1737, apoi a avut loc cel mai mare alai de sărbătoare, tot pe tărâm american, la New York, inițiat în anul 1756 la localul Thistle Tavern.

În această zi, conform tradiției începute cu circa 150 de ani în urmă de către Victoria, stră-străbunica Reginei Elisabeta a II-a, regina oferă în fiecare an simbolicul buchet de trifoi (shamrock) regimentului ei irlandez – The Irish Guards, pentru a simboliza Sfânta Treime creștină propovaduită de Sfântul Patrick.

Parada de Saint Patrick’s Day este o tradiție atât în Irlanda, cât și în străinătate, căci după marea foamete din secolul al XIX-lea, cauzată de lipsa cartofilor, un val de migranți a părăsit Irlanda, iar parada de Saint Patrick’s Day a devenit modalitatea acestora de a-și manifesta identitatea.

În anul 1903, Ziua Sfântului Patrick a devenit oficial sărbătoare națională a Irlandei, pentru ca abia în anii ’90 să înceapă manifestările de amploare denumite generic Festivalul Sfântului Patrick.

Cu toate că sărbătoarea pică de regulă în postul Paștelui, Biserica Catolică irlandeză permite consumul de carne în această zi, astfel că, după slujba de dimineață de la biserică, urmează marele ospăț în onoarea patronului spiritual al țării.

Festivalul include manifestări de amploare, toate având ca punct de pornire culoarea verde: haine verzi, simbolul trifoiului etalat sub diferite forme, chiar și bere irlanedză – ediție specială, verde, iar la Chicago, oraș american cu o importantă populație de origine irlandeză – colorarea, cu ajutorul unei vopsele vegetale, în verde a principalului râu al orașului. Mai recent, durata festivalului a fost extinsă la patru zile, iar din acest an la cinci zile, manifestarea desfășurându-se de joi 15 martie, până luni, 19 martie.

Obiceiurile culinare presupun, pe lângă consumul de bere, plăcinta tradițională cu stafide, iar sărbătoarea este însoțită de mesaje adresate celor apropiați, felicitări, rugăciuni și urări tradiționale irlandeze.

În anii recenți, manifestările dedicate Sfântului Patrick au fost criticate, mai ales prin prisma asocierii festivităților cu consumul exagerat de alcool și cu comercializarea excesivă, care nu ar face decât să întineze memoria Sfântului și patrimoniul cultural irlandez.