Conflictul armat între coloniștii americani și soldații britanici a izbucnit în aprilie 1775, forțele americane luptând pentru drepturile americanilor de sub coroana britanică. Mișcarea pentru independența de coroana britanică s-a amplificat treptat în anul următor, astfel că delegații la Congresul Continental au abordat această chestiune.
La jumătatea lunii iunie 1776, un comitet format din cinci persoane, printre care și Thomas Jefferson, John Adams și Benjamin Franklin, a fost însărcinate cu redactarea unei declarații formale a intențiilor coloniilor. Congresul a adoptat formal Declarația de Independență, redactată în mare parte de Thomas Jefferson, la Philadelphia în data de 4 iulie 1776, sărbătorită drept ziua independenței, potrivit history.com.
Chiar după declanșarea ostilităților în faza incipientă a războiului, doar o parte dintre coloniști îmbrățișau eliberarea completă de sub administrația britanică. Abordarea s-a schimbat pe măsură ce coroana britanică a încercat să înăbușe rebelii cu o forță armată considerabilă.
În mesajul său către parlament, în octombrie 1775, regele George al III-lea a marșat pentru luarea unor măsuri ferme asupra coloniilor și a cerut extinderea armatei și marinei regale. Știrea i-a determinat în ianuarie 1776 până și pe liderii conservatori proeminenți să renunțe la speranțele lor de reconciliere cu coroana britanică.
În acceași primă lună a lui 1776 Thomas Paine avea să publice pamfletul ''Common Sense'', în care milita pentru dreptul natural la independență al coloniilor, subliniind, totodată, că acesta reprezenta singurul curs posibil pentru colonii. Pamfletul s-a vândut în peste 150.000 de copii în doar câteva săptămâni de la publicare.
În martie 1776, convenția revoluționară și-a exprimat votul în favoarea independenței, urmând apoi votul a altor șapte colonii până la jumătatea lunii mai a anului 1776. În data de 7 iunie 1776, delegatul de Virginia, Richard Henry Lee, a introdus o moțiune prin care cerea independența coloniilor înaintea întrunirii Congresului Continental în Pennsylvania State House din Philadelphia.
Pe fondul dezbaterilor aprinse, Congresul a amânat votul asupra rezoluției lui Lee și a cerut un răgaz de câteva săptămâni. Înaintea încheierii lucrărilor, delegații i-au desemnat pe membrii comitetului pentru redactarea proiectului de declarație: Thomas Jefferson din Virginia, John Adams din Massachusetts, Roger Sherman din Connecticut, Benjamin Franklin din Pennsylvania și Robert R. Livingston din New York.
Thomas Jefferson își câștigase reputația de vocea cauzei patriotice după publicarea în 1774 a lucrării ''A Summary View of the Rights of British America''. În 1832, Thomas Jefferson avea să menționeze că membrii comitetului i-au cerut insistent să se ocupe de redactarea proiectului de declarație, pe care l-a trimis apoi lui Benjamin Franklin și John Adams pentru a face observații pe marginea formei avansate.
Ulterior noua versiune, modificată de Thomas Jefferson, a fost transmisă comitetului și, în final, Congresului. Redactată de Thomas Jefferson, proiectul de declarație a fost împărțit în cinci secțiuni, incluzând o formă introductivă, un preambul, corpul propriu-zis al declarației - împărțit în două secțiuni - și o parte dedicată concluziilor. În termeni generali, partea introductivă stabilea pe deplin faptul că obținerea independenței față de Marea Britanie devenise necesară pentru colonii, potrivit history.com. Varianta finală de proiect a declarației a fost avansată Congresului la 28 iunie 1776, conform /history.state.gov.
Congresul continental, reunit la 1 iulie 1776, a adoptat, în ziua următoare, cu votul a 12 din cele 13 colonii rezoluția lui Lee pentru independență. Procesul de dezbatere și revizuire a textului declarației lui Jefferson, incluzând observațiile făcute de John Adams și Benjamin Franklin, au continuat la 3 iulie și până înspre dimineața zilei de 4 iulie 1776, Congresul eliminând și revizuind o parte din textul declarației.
Delegații nu au făcut modificări la preambulul documentului, iar partea principală a declarației a rămas în varianta avansată de Thomas Jefferson. Congresul a adoptat oficial textul declarației la 4 iulie, chiar dacă unii istorici admit faptul că nu a fost semnat până la 2 august.
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii a rămas un moment de reper pentru istoria democrației. În plus, pe lângă importanța semnificativă asupra destinului națiunii americane, documentul a generat o influență extraordinară în afara Statelor Unite, cel mai mult în Franța în timpul revoluției franceze.
Alături de Constituție și Legea Drepturilor, Declarația de Independență este considerată drept unul dintre documentele esențiale fundamentale ale procesului de guvernământ în Statele Unite ale Americii, precum și unul dintre izvoarele primare ale procesului democratic american.
Până în anii 1870, data de 4 iulie a fost o importantă sărbătoare calendaristică, pentru ca ulterior, după ce Congresul a adoptat un proiect de lege la 28 iunie 1870, să devină sărbătoare federală - Ziua independenței, conform loc.gov.
Din 1941, în timpul mandatului de președinte al lui Franklin Delano Roosevelt, data de 4 iulie a fost marcată drept Ziua națională a SUA.
